(De ziua dorului, doar) Amintiri, amintiri...

Lângă cuptorul vechi se-adună amintiri

Ce parcă-mi fac din ochi stârnindu-mi năluciri

Venind de nicăiri cu-alaiuri de perechi

Și cu ademeniri spre vremuri mai străvechi.

 

Mă biciuie un șfichi de vânt de nicăiri

Și-mi pune în rărunchi nespuse tânguiri

Ce-mi macină simțiri și strânge în mănunchi

Tăioase presimțiri ce rod în al meu trunchi.

 

Trec umbre peste ochi cu zeci de amăgiri

Ce mi se par mai vechi dar pline de iubiri

Și-aprind noi licăriri peste aleanuri vechi

Ce curg printre sclipiri ce scapără din ochi.

 

Lângă cuptorul vechi se-adună amintiri...

Load Previous Comments
  • Chris

    frumos, cald...

  • bolache alexandru

    La umbra  timpului sufletul deapănă amintiri... Unde e mai bine decât lângă căldura cuptorului. Cine știe ce poate fi acest cuptor vechi?

  • C.Titi Nechita

    D-na Vasilisia, d-na  Chris, d-lor Mihai Katin , Grig SalvanPetrut Dan mă bucură și  onorează analizele d-stră și comentariile cu subiect și predicat asupra scrierilor mele, semn că în acest spațiu se citește, ceea ce știam mai demult și apreciez asta. Mulțumesc frumos!

    D-na Vasilisia, comentariul d-stră final mi-a scos în cale un gând a lui Nichita Stanescu:

    ,,Poeziile foarte bune care sunt compuse
    pe o linie melodică proastă se uită iute
    odată cu linia melodică. Pe când o
    poezie proastă pe o linie melodică bună
    rămâne în memorie".