Reguli pentru desărțirea în silabe

A. Despărţirea grupurilor de cuvinte şi a abrevierilor

1. nu se despart la sfârşit de rând, ci se trec integral pe rândul următor:

• abrevierile (ex. UNESCO, S.N.C.F.R., lt.maj.)
• derivatele scrise cu cratimă de la abrevieri ( ex. R.A.T.B-ist)
• ! numele proprii de persoane (ex. Popescu, Abd el –Kader)
• numeralele ordinale scrise cu cifre şi litere ( ex. V-lea, 5-a)

2. se recomandă să nu se separe de la un rând la celălalt, ci să se treacă împreună pe rândul următor:

• prenumele ( sau abrevierile prenumelor) şi numele de familie ( ex. Ion Popescu)
• notaţiile care includ abrevieri ( ex. 10 km, art.3)

3. !se tolerează plasarea pe rânduri diferite a abrevierilor pentru nume generice şi a numelor proprii din denumirile unor instituţii, indiferent de ordine ( ex. Roman S.A., F. C. Argeş, “ Monitorul Oficial”)

B. Despărţirea în interiorul cuvintelor

! regula generală şi obligatorie a despărţirii cuvintelor la capăt de rând în limba română este interdicţia de a lăsa la sfârşit sau la început de rând o secvenţă care nu este silabă excepţie:grupurile ortografice scrise cu cratimă ( ex. dintr-/un, într-/însa), la care se recomandă evitarea despărţirii

! normele actuale prevăd despărţirea după pronunţare; este acceptată şi despărţirea după structură cu unele restricţii faţă de recomandările din DOOM1 vocalele în hiat se despart ( ale-e, fi-inţă, le-ul)

când literele e, i, o, u, w, sau y notează o semivocală , despărţirea se face înaintea lor ( agre-ează, su-ie)

diftongii alăturaţi se despart sau diftongii şi triftongii se despart de vocală sau de diftongul care le precedă ( ploa-ie, tă-iai, cre-ioane, pro-iect)

o consoană între vocale trece la secvenţa următoare (ba-bă, ta-xi)

în succesiunea de două-patru consoane, despărţirea se face, de regulă, după prima consoană

a) două consoane între vocale se despart ( ac-tiv, az-vâr-li)

excepţii:

• trec împreună la secvenţa următoare succesiunile de consoane care au ca al doilea element l sau r şi ca prim element b, c, d, f, g, h, p, t, v ( ca-blu, neo-brăzat, co-dru, cu-pru, litru)
• nu se despart consoanele duble din cuvinte şi nume proprii cu grafii străine, care notează sunete distincte de cele notate prin consoana simplă corespunzătoare din limba română ( Negru-zzi)

b) trei consoane între vocale se despart după prima consoană ( fil-tru, delin-cvent, cus-cru)

excepţie:
în următoarele succesiuni de trei consoane , despărţirea se face după primele două consoane lpt,mpt,mpţ, ncs, nct, ncţ, ndv, rct, rtf, stm ( sculp-ta, somp-tuos, punc-ta)

c) patru consoane între vocale se despart după prima consoană ( ab-stract, con-structor, în-zdrăveni)

excepţii:

• în unele succesiuni de patru consoane, despărţirea se face după a doua consoană ( gang-ster, port-drapel, trans-planta)
• în unele succesiuni de patru consoane în care nicio segmentare fonetică nu se susţine, despărţirea se face după a treia consoană (vârst-nic)

d) cinci consoane între vocale se despart după a doua consoană ( opt-sprezece) despărţirea după structură este acceptată atunci când capătul rândului coincide cu limita dintre componentele cuvintelor “formate”

Despărțirea după structură

se pot despărţi şi după structură cuvintele compuse şi cele derivate cu prefixe ( drep-tunghi/ drept-unghi, por-tavion/ port-avion, nes- prijinit/ ne-sprijinit, su-blinia/ sub-linia)

... continuare

!Normele actuale nu mai admit despărţirile după structură care ar conduce la secvenţe care nu sunt silabe sau ar contraveni pronunţării (într/ajutorare, nevr/algic)

!pentru cuvintele a căror structură nu mai este clară, deoarece elementele componente sunt neînţelese sau neproductive în limba română, normele actuale recomandă exclusiv despărţirea după pronunţare sau renunţarea despărţirii, dacă aceasta ar contraveni regulilor ( ab-stract, su-biect, a-broga, o-biect)

la cuvintele scrise cu cratimă sau cu linie de pauză se admite, atunci când spaţiul nu permite evitarea ei, şi despărţirea la locul cratimei/ liniei de pauză ( aducere-/ aminte, ex-/ ministru, flash-/ ul, vazându-/ mă)

la cuvintele scrise cu apostrof, pentru păstrarea unităţii lor, despărţirea la capăt de rând trebuie evitată când locul despărţirii ar coincide cu locul apostrofului.