ÎNSEMNE CULTURALE
CREAȚII ȘI CULEGERI FOLCLORICE
-
Strigături (descântece se numesc în zona Ardealului) la nuntă
Unui mire mai mic de înălţime decât mireasa: Iaca-un bade cât un ied! Când îl văd în holdă-l pierd! Nu ştiu ce i-om da să crească, Ori l-om mâna-n câmp să pască. Unei mirese sărace:U-iu-iu pe dealu' gol, Că mireasa n-are ţol; Da' i-a face mirele Când a tunde câinele.
-
Iertăciune
Stă norodul şi se-ntreabă Oare ce-o să spună-o babă? Ascultaţi-mă, de vreţi, Pân’ la urmă-o să…
-
Ritualul colindătorilor ce vestesc Naşterea Domnului
După ce copiii treceau pe la fiecare familie cu colindiţa şi îşi împărţeau banii, se retrăgeau la casele lor şi aşteptau cu nerăbdare în sânul familiei sosirea grupurilor de colindători mari. Grupurile de colindători mari erau formate din 6-14 persoane. De regulă se strângeau cât mai mulţi…
-
Unei mirese, care urma să-i fie noră lui badea, poreclit "Oaia"
P-o fată de la Cătun,O bătut vântu' şi ploaiaŞi s-o dus noră la "Oaia";Be- he- heeeeeeeeeeeee!
-
mândro, vecinele tale
mândro, vecinele tale fac ce fac şi-mi ies în cale dup-amiaz şi de cu noapte şi te vorbesc pe la spate ştiu eu de ce fac ce fac de ce-mi ies ziua în prag da', mândro, sufletu' meu trece numa' pragu' tău să n-ai frică de vecine că nu-i nici una ca tine nici tinere, nici frumoase şi nici aşe'…
-
acu-n prag de primăvară
acu-n prag de primăvară iubeşte-mă, bade, iară şi nu mă lăda de dor şi de dragul tău să mor că-s cireşii iară-n floare şi inima rău mă doare şi-i grădina înflorită şi inima mi-i cernită ştiu, bădiţă, că ţi-s dragă că mi-ai luat năframă albă cum îi floarea de cireşi din inimă să nu-mi…
-
dorule, pe unde vii?
-dorule, pe unde viipe unde calea mi-o ţii?-pă cărarea grădiniipă portiţa inimii-portiţa mi-i încuiatăşi inima supăratăîncuiată cu lăcatăsă nu te măi ştiu vreodată-'geaba inima ţi-o-ncuipentru mine lacăt nu-i'geaba o-ncui cu lăcătcă şi prin piatră răzbăt-greu îi , dorule, cu tinecă vii tu, badea nu…
-
eu fecior, mândra copilă
eu fecior, mândra copilădorul pe-afară suspinăeu fecior, mândra nevastădorul plânge la fereastăardere-ai, lume, cu focdacă n-am avut nărocsă stau cu mândra-ntr-o casămie să-mi fie mireasăardere-ai, lume, cu parădacă n-am avut tihnealămândruţa a me' să fieeu s-o duc la cununiecu dor beu', cu dor…
-
mândruţo, pă mâna ta
mândruţo, pă mâna tapetrecui tătă noapteaşi mi-oi petrece-o iarăşi-astară şi mâne sară joacă, mândră, nu te facecă nu joci cu cine-ţi placecrezi tu că nu ştie satu'ce nu vrei a şti bărbatu' ochii văd inima ceresă iubeşti om pă plăcereuită-te, mândro, la minecând te joc că-ţi şede bine nu-ţi teme…
-
ciudă le-o fost fetelor
ciudă le-o fost fetelorcă nu le port doru' lorciudă li-i şi le-o măi fică eu port doru' mândrii mândruţa mea-i tinereaşi frumoasă ca lunacă străluce printre eleca şi luna printre stele când vine la joc în sattoţi ficiorii roată facse uită pă sub sprâncenela mândra cu multe gene dară nici a mea…
Folclorul este produsul unei naţiuni, al culturii sale spirituale, populare. Un popor fără folclor nu are identitate. De aceea creaţia populară este foarte importantă şi este imperios necesară menţinerea şi continuitatea ei.
Acest grup vine în întâmpinarea culegerilor folclorice sau creaţiilor, înlesneşte iubitorilor acestui gen de cultură să prezinte obiceiuri, datini şi tradiții româneşti, ghicitori, poezii populare, creaţii plastice, decorative, care, însumate, relevă identitatea românilor, existența lor străveche.