Vă aștept părerea! 

Se spune că odată, cândva, pe când lumea păsărească își avea împărăția ei, iar Curcanul, cel înfoiat, era împărat, un gânsac s-a gândit că-i cel mai important personaj din împărăție. Tot timpul era nemulțumit și-l critica pe împărat spunând că așa nu se mai poate și trebuie să se facă ordine în împărăție. A dat zvon, cu alai și trâmbițe, ca întreaga păsărime, să se adune în ogradă și ridicându-se pe o buturugă numai ce le-a cuvântat:

-Stând eu și gândind la treburile împărăției bag de seamă că scumpul nostru împărat mai mult s-a înfoiat în loc să se îngrijească de treburile împărăției. Nu vreau să-l critic, dar situația fiind gravă am cutezat să mă gândesc la găsirea unei soluții. Da, da soluție și nu greșesc atunci când spun asta, pentru că nepăsarea și doar grija de a se înfoia au făcut ca împăratul nostru să scape grijile împărăției de sub aripa sa. Se impune astfel ca să nu mai tolerăm și să aducem treburile împărăției pe drumul cel bun.

Mai întâi se cade ca să cerem împăratului să abdice și să-și vadă de curculița lui, iar treburile țării să le lase sub aripa noastră că el este nevrednic de a fi împărat.

Pentru aceasta trebuie să alegem un comitet de salvarea împărăției și propun să purcedem chiar acum la treaba asta. Și cum de mult tot am analizat situația am găsit și soluția. Așa că propun din comitet să facă parte păunul că are țipăt puternic și poate da de știre hotărârile noastre. Apoi secretară să punem găinușa că ea e docilă și hărnicuță și poate să râcâie toate hotărârile noastre. Bibilica cea vioaie să fie responsabilă cu comunicațiile că tot zboară ea din ogradă în ogradă și poate duce mai departe cuvântul nostru. Rezolvarea petițiilor să o facă rățoiul că tot le măcăie toată ziulica.

Alegându-mă pe mine împărat veți avea parte de tot ce vă doriți. Pentru păun am să-i ia o trâmbiță nouă să poată fi auzit și mai bine. Găinușii o să-i fac un cuibar încăpător și luxos, iar bibilicii o să-i dublez aripile să zboare mai lin. Ție rățoiule am să îți fac o punte la lac cu un foișor frumos și umbros unde să te odihnești după o zi de înotat. Toți veți avea parte de tot ce vă doriți numai să veniți la mine și să-mi spuneți păsurile. Eu o să mă ocup ca hambarul să fie plin și fiecare să aibă boabe după dorință că așa e bine ca împăratul să se ocupe de soarta și bunăstarea slujitorilor săi.

Într-un colț o găinușă pitică tot cotcodăcea cu glasu-i pițigăiat nemulțumită, iar rața tot măcănea asemenea.

-Mac, mac, mă cam îndoiesc să te ții de cuvânt. Prea multe ai promis și știm noi că ga-ga și doar atâta. Mai bine lasă așa cum e orânduiala că nimeni până acum nu a avut vreo nemulțumire.

-Ia mai lasă măcănitul și ai grijă ce spui! Eu rățoiului tău îi fac un bine și binele acesta o să-l ai și tu  și, mai ales, bobocii voștri. Nu uita că nu ai să te mai întâlnești cu așa noroc și trai bun. Ai grijă să nu mă supăr!

-Lasă rățușca mea, măcăi rățoiul, ce știi tu, gâ-gânsacul știe el ce face.

-Uite pentru voi o să vă fac și un cuibar luxos la marginea lacului, cu etaj dacă vrei tu, că meritați.

Așa au tot discutat până pe înserat și așa cum a dorit gânsacul au hotărât. Curcanul a fost detronat, iar gânsacul pus pe tron în locul lui.

Trecu o vreme și promisiunile nu apăreau, iar gânsacul le spunea să aibă răbdare că are treburi în împărăție mult mai importante. Câte era ziulica de mare se plimba alene pe lac și se îndopa încât crescuse de nu mai putea merge.

-Măi, bărbate, zise într-o dimineață gospodina, nu ți se pare că gânsacul nostru s-a îngrășat cam prea mult? Mă tem că de prea multă grăsime să-i stea inima și să nu-l găsim într-o dimineață mort în coteț. Ia mai bine satârul și taie-i gâtul să facem din ficatul lui un pate așa cu știu eu că-ți place ție.

-Că bine zici femeie, mai ales că poftesc la un pate așa cum îl faci tu.

Și nici n-a apucat gânsacul să gâgâie de două ori că stăpânul l-a lăsat fără cap.

Tâlcul:

Nu te lăcomi prea mult că-ți pierzi capul!