Stâncă și eternul

de către Cornaciu Nicoleta Ramona

Marţi

În spuma rece,

umbre seculare dansează-n valuri surde.

Ele veghează marea

și ascund sărutul  zeilor căzuți din soare,

iubiri ce n-au murit,

ci dorm sub ape grele.

Fiorul lor, chemat de veșnicie,

îmi prinde sufletul amarnic,

ca o aripă de lumină

ce-mi poartă visul peste vreme,

spre țărmuri unde timpul moare și renaște.

Efemerul se sfărâmă,

iar eu devin o stâncă,

fără dor, fără hotare,

ca o stea aprinsă.

Respir prin mare.

  • Ada Nemescu

    Recitesc versuri alese, cu un titlu  bine ales - 

    Stâncă și eternul

    prin simpla definiție a unei stânci, se știe că are în dăinuirea ei și gustul eternității. Aici însă, eternitatea este a sentimentelor, a iubirii, a neuitării. Alăturarea celor două cuvinte mizează pe impactul psihologic către cititor, ce poate fi atât de puternic!? Iubirea, iar stânca ești chiar tu, femeie - 

                                                                                                                               fără dor, fără hotare,

                                                                                                                                       ca o stea aprinsă.

    am citit cu emoție, aDa

    Miercuri

  • Cornaciu Nicoleta Ramona

    Mulțumesc,  Ada. Să ai o zi senină și plină de inspirație. 

    Joi