În spuma rece,
umbre seculare dansează-n valuri surde.
Ele veghează marea
și ascund sărutul zeilor căzuți din soare,
iubiri ce n-au murit,
ci dorm sub ape grele.
Fiorul lor, chemat de veșnicie,
îmi prinde sufletul amarnic,
ca o aripă de lumină
ce-mi poartă visul peste vreme,
spre țărmuri unde timpul moare și renaște.
Efemerul se sfărâmă,
iar eu devin o stâncă,
fără dor, fără hotare,
ca o stea aprinsă.
Respir prin mare.
Cornaciu Nicoleta Ramona
Mulțumesc, Ada. Să ai o zi senină și plină de inspirație.
Iul 17
Stanescu Valentin
Efemerul este cel ce dă dimensiune veşniciei. Frumoasă însufleţire a stâncii!
Miercuri
Cornaciu Nicoleta Ramona
Mulțumesc, domnule Stănescu.
Sâmbătă