MICUL MEU EL DORADO

Odobeştiul a fost micul El Dorado al copilăriei mele. Stau şi îmi aştept rândul la tuns împreună cu tata, pe o bancă în faţa intrării, în cea mai elegantă frizerie din centru, visavis de Monumentul Eroilor şi încerc să-mi aduc aminte trecutul. Peste drum este brutăria noastră, care de fapt nu ne mai aparţine pentru că a fost naţionalizată.
-Uitaţi-vă domnilor! se mândreşte Avram Frizerul în faţa clienţilor, priviţi ce frumuseţe de oraş avem! Aşa un El Dorado nu mai vezi în nici-o podgorie din România. Pentru atâta vin cât a curs prin viile astea, şi câte afaceri s-au făcut cu el, centrul ăsta care acum este pavat cu plăci de gresie putea să fie acoperit de capitalişti cu marmură.
Avram este fostul proprietar al frizeriei. care a fost trecut de Sindicatul Roşu recent înfiinţat, la munca de jos, adică să măture părul tuns proaspăt de foştii săi angajaţi şi să şteargă de praf în fiecare zi portetul tovarăşului Stalin.
-O să vezi tu îi spune tatei care râde de el în lipsă, că la vremuri noi,o să fim tot noi! .
Tata clatină din cap în semn că are altă părere.
- Poate pentru voi evreii este bine şi aşa,spune el, dar eu cred că nu cu marmură, cu aur trebuia placat tot centrul şi încă mai rămânea destul pentru toată lumea.
-Pe lângă români a fost totdeauna loc pentru toţi şi pentru noi şi pentru greci şi pentru... sârbii tăi din Macedonia, râde Avram împăciuitor, chiar şi pentru Tito"trădătorul"şi nimeni nu s-a supărat de asta.
Voi şi grecii coaceţi şi acum pâinea şi noi o mâncăm, aveţi nevoie de stofă şi o găsiţi în magazinele noastre. Facem afaceri cu vinul de la viile luate de voi în arendă şi toată lumea o duce bine. Războiul s-a terminat,Tovarăşul Stalin şi Ana noastră,* au grijă de noi şi ne vor băga în Uniune. Ce ne trebuie mai mult?.
-Cu bolşevicii în ţară nu o să fie niciodată bine bombăne lângă tata vecinul său Mihăiţă Sterian
-Ai văzut ce aţi păţit când a murit tatăl tău domnul Simon şi au intrat ruşii în oraş ? Lumea s-a ascuns pe unde a putut prin vii, iar ei au mâncat toată pomana şi s-au îmbătat.
Tata dă din mână a lehamite:
- Bine că a avut mama destul arpacaş, ca să mai facă o colivă!
Eu cred că tata vorbeşte aşa ca să se afle în treabă,"se face că face politică".
Evreii au fost întotdeauna importanţi în oraşul nostru şi cred la fel cum credea şi tata că asta a adus tuturor prosperitate.
-Odobeştiul nostru fără evrei ar fi fost un oraş sărac, repeta el adesea stând împreună cu prietenii la o masă la ”Cafine.” -Ştiţi domnilor preciza tata cum este numit vinul nostru vândut la Huşi şi la Botuşeni: vin ovreiesc şi toţi prietenii lui evrei şi neamurile lor aşezate la masa noastră aprobă înclinând solemn capetele.
Numai din vinul nostru fac ei acolo la sărbători vinul lor Kusher. La masa vecină David „misitul” tatei afirmă şi el cu un ton serios.
- Ăsta da e un ”goim” cu care poţi face afaceri adevărate, numai pe încredere şi îi zâmbeşte prietenos.
Iar eu îmi amintesc cum copil fiind am văzut uimit când pe un colţ de masă câteva sute de litri de vin şi-au schimbat proprietarul virtual cu echivalentul lor în lei, doar printr-o strângere de mână a celor doi.
-Nu ţi-e frică că o să te înşele? l-am întrebat curios
-Ăsta e un ovrei cinstit de-al nostru şi tatăl lui a fost prieten cu tata.
-Dar dacă? am institat
- Nu se poate , a ridicat el din umeri după o clipă de gândire. Ar trebui să plece din oraş pentru că n-ar mai avea loc de mine.
Tata m-a învăţat să nu fiu antisemit, poate şi pentru faptul că şi el fiul unor sârbi emigraţi din Macedonia, la începutul secolului, se simţea bine şi legase prietenii strânse cu puii de evrei răspândiţi prin tot oraşul. Unul dintre ei Maricel fiul unui modest ceasornicar avea să fie alături de Doru,nepotul unui grec înstărit Pantazi doi din prietenii apropiaţi ai copilăriei mele.
-Uite mă ăştia ştiu cum să prospere, îi lăuda el pe evrei, au Scoala lor Israelită, Baie Comunală , Templul Coral şi Sinagoga Nu mai vorbesc de centrul plin de magazine. Templul o construcţie de excepţie făcută de meşteri italieni,o adevărată capodoperă arhitecturală situată vis a vis de vechiul nostru liceu, a avut o soartă ingrată. Un primar comunist arogant şi cu minte puţină a obţinut de la autorităţile vremii aprobarea dărâmării acestui monument istoric pentru a construi în loc câteva blocuri anoste şi igrasioase.
Cât despre apelartivul „măi jidane” cu care îi striga uneori era mai mult o formă de a glumi, de care nimeni nu se simţea jignit şi pe care nici copii nici părinţii din respect reciproc deobicei nu o foloseau. Unul din cei mai buni prieteni ai tatălui meu Iulian, era un creştin căsătorit cu o evreică Ţilia. Aceasta la rândul ei devenise cea mai bună prietenă a mamei care o considera ca pe o soră. Când i-a murit soţul aceasta a hotărât să facă pasul, pe care prea puţini se aşteptau de la ea şi s-a creştinat, iar mama devenită naşă de botez i-a dat numele ei, Sofia. N-am să uit, cum mama plângea citindu-i la poartă, unei evreice bătrîne tanti Raşela, care nu mai vedea bine, o scrisoare emoţionantă primită de la nepotul ei Puiu din Israel în care acesta îşi plângea regretul după viile Odobeştiului în care se născuse.
 Intrasem la Liceu şi începusem deja să scriu poezii siropoase la comandă, pentru frumoasele după care tânjeau colegii mei,fiind plătit " la bucată" cu o Mărăşească pe care o fumam pe furiş la colţul şcolii. sau în cimitirul din vecinătate.
Şi astfel s-a întâmplat că un adolescent şi v-aţi cam dat seama cine era acesta, s-a îndrăgostit pentru câteva săptămâni dintr-o vară, de o frumoasă evreică din şcoala sa, pe care am s-o numesc aici Sara. Nu a spus la început nimănui teribilul său secret, nici măcar inocentei sale muze, nici chiar celui mai bun prieten al său, Doru. Nu s-a putut însă abţine să nu-i compună o „poezică” de dragoste, pe care nu i-a trimis-o niciodată.
Până la urmă, Doru a fost singurul care a citit-o de două ori înainte să-şi dea avizul de calitate şi a râs:
-Stai bă liniştit, că pentru ce ai scris tu aici nu te taie nimeni împrejur.
Întâmplarea nu a avut niciodată urmări şi astfel o frumoasă poveste de "dragoste internaţională interetnică” cum a numit-o acesta în zeflemea sa stins înainte de a începe. Peste ea timpul şi-a aşternut uitarea, iar noi am pus până la urmă, cum se spune astăzi batista pe ţambal.

*activistă comunistă prosovietică.
.

Vizualizări: 80

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Amintiri neprețuite despre oameni și locuri, despre omenie, personaje și persoane cu simț și conștiință dreaptă, cei ce au știut să construiască o societate sănătoasă, indiferent de condiții și de mediul de conviețuire. Au știut să se aprecieze indiferent de nație, de fapte sau avuție.

Așa a fost atunci, după al doilea război mondial, când românul a trebuit să se reconstruiască... uneori după cum a bătut vântul, factorii de influență fiind mult mari și puternici.

Aici, se cere reformulat: Tovarăşul Stalin şi Ana(Pauker) noastră au grijă. Și ar mai fi de tras o perie în care să se pună semnele de punctuație.

O proză document.

Apreciere,

Sofi

am citit cu placere d-le Mony, poate ar trebui sa povestiti mai mult despre copilaria dv, sunt sigura ca se intamplau lucruri, de ex. cum au venit rusii la pomana. si bunica mea mi-a mentionat o data chestia asta, cum mergeau pe strada, intrau in curti si luau tot ce se putea manca. din pacate la vremea respectiva nu am fost inspirata sa o intreb mai mult. si nici pe strabunicii mei...

Prețioase amintiri, parcă aș fi văzut un film după ce am citit. Frumos! Dar trebuie revăzut întreg textul. Mă refer, în special, la redactare.

Drag!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Costel Zăgan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia îngerului cu o singură aripă a utilizatorului Costel Zăgan
cu 4 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog vorbind despre felul în care arăți a utilizatorului petrut dan
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog În spatele soarelui a lui Nikol MerBreM
cu 14 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog În spatele soarelui a utilizatorului Nikol MerBreM
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog Sonetul călătorului a lui Răduță If. Toader
cu 15 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Sonetul călătorului a utilizatorului Răduță If. Toader
cu 15 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog precum un sticlar ce modelează obiecte cu respirația sa controlată a utilizatorului petrut dan
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Sonetul călătorului a lui Răduță If. Toader
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog locuiesc deasupra unui supermarket chinezesc a lui Nuta Craciun
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog În spatele soarelui a lui Nikol MerBreM
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Lacrimi a lui Vasilisia Lazăr
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Nimic nu e visare a lui gabriel cristea
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Aştepţi tăcut să te întorci acasă a lui Camelia Ardelean
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Lună destrămată a lui Camelia Ardelean
cu 15 ore în urmă
Postare de log efectuată de Stanescu Valentin
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Sonetul e-o mătase deşirată a lui Camelia Ardelean
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Cu traista-n băţ am pribegit prin lume a lui Camelia Ardelean
cu 15 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA azi de ziua ta a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Mai lasă-mă o vară (sonet) a lui BOTICI GABRIELA
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Figuri de lut (sonet) a lui BOTICI GABRIELA
cu 16 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor