Domnul Puiu Răducan este un maestru al geniilor literare: poezie, impresii de călătorie, roman, etc, cu o largă sferă de cuprindere, atât în arealul românesc, dar şi ca manifestare spirituală a fiinţei umane, atingând cu delicateţe corzile sensibile ale sufletului şi încântând cititorul cu scrierile sale. După un „pelerinaj” prin poezia clasică, apoi în cea contemporană, continuă cu reportajele sale turistice, cu impresiile de călătorie pe care i le-au lăsat locurile prin care l-au purtat paşii, atât în ţară cât şi în afara graniţelor.

          Cu toate că a colindat meleagurile patriei în lung şi-n lat, de la munte la mare şi invers, dar şi ţinuturi din străinătate, nu şi-a uitat glia strămoşească. Astfel, în „Trepiedul de aur”, scriitorul Puiu Răducan intenţionează să treacă în nemurire locurile natale, plaiurile copilăriei sale, să pecetluiască cu litere de suflet ţinutul Ţepeştilor în filele eternităţii. Şi într-adevăr reuşeşte s-o facă într-un stil original.

          Autorul recunoaşte cu sinceritatea unei spovedanii în faţa duhovnicului numit „natură” că:

Atât m-au frământat aceste meleaguri natale, atât au investit în fiinţa mea, încât, iată au reuşit să ţină pe pământ, să-l ţină şi să-l întreţină pe omul ce sunt.   

Mai departe dânsul se explică cu fermitate :

Sunt produsul lor, al dealurilor copilăriei, al Văii Şasei şi tot ce mai cuprinde satul meu drag căruia-i închin şi-i dedic întreaga-mi existenţă.

Aşa cum sunt, sunt al lor, ei m-au făcut, lor le datorez totul şi le mulţumesc pentru asta. Datorită lor am ajuns unde sunt şi ... sunt foarte mulţumit de … lucrarea lor.

Şi naratorul chiar rămâne uimit de forţa arealului în care a copilărit:

Mare răbdare trebuie să fi avut acele peisaje unice … cu unul ca mine!

Autorul simte că acele locuri l-au format şi l-au propulsat să ajungă la ceea ce este cu adevărat azi !

Ceea ce au făcut aceste peisaje mirifice  cu mine, din mine, se întrepătrunde cu alte aspecte din viaţa mea, în special cu cele din copilăria de la Ţepeşti, care, aşa cum spuneam şi aceastea şi-au adus o contribuţie esenţială asupra fiinţei şi existenţei mele.

Autorul reuseşte, când îşi deapănă  amintirile, să-şi recapete echilibrul copilăriei şi este conştient că acel cadru natural i-a creat premisele şi condiţiile viitoarei existenţe, i-a dat luciditatea şi tăria în lupta cu vicisitudinile vieţii, cu surprizele destinului, dar şi sensibilitatea pe care ţi-o oferă altruistic mediul rural prin însăşi natura existenţei sale.

…pot să spun şi acum că respectul şi frumuseţea locurilor natale m-a făcut să mă subordonez şi lor. Lor să dăruiesc cu toată dragostea şi respectul, realizările mele.

Aducerile aminte îl copleşesc şi se reîntoarce în timp şi spaţiu, căzând melancolic în stări de reverie, cu gândul la anii inocenţi ai copilăriei. Scriitorul, Puiu Răducan, aduce prin « Trepiedul de aur » un omagiu locurilor sale natale ca unui sanctuar   sacru .

Melancolia Ţepeştiului natal cu toate aspectele vieţii mele de aici sunt trăiri vii la care mă închin cu smerenie, teamă şi respect.

Mulţumesc lor, plaiurilor copilăriei şi Domnului pentru ceea ce mi-au dat!

Autorul nu-şi începe depănarea amintirilor într-o ordine cronologică strictă, ci, prin scurte povestiri punctează esenţa lor. Astfel în « Dudul » afirmă :

M-am născut cu un dud în curte. Cred că pe el am deschis eu ochii prima dată,

ca şi când pomul ar fi un frate mai mare sau chiar un bunic. El este ca un protector neclintit al gospodăriei părinteşti :

 Destul de gros şi de bătrân, îşi întindea crengile până spre tinda casei. Vara, puteai prinde cu gura dude negre şi dulci, chiar din tindă, ori de pe scări, fără să-şi foloseşti mâinile.

Aşa de galant se oferea dudul meu! Era dezvoltat, parcă, mai mult pe orizontală decât în sus, spre Domnul. Mângâia ferestrele casei cu crengile-i răsfirate.

Parcă dorea să spună ceva, dar nu-i înţelegeam limbajul, noi nu cunoaştem limbajul pomilor.

Autorul îşi aminteşte de orătăniile din curte care se urcau în dud şi înnoptau după un anume ritual numai de ele ştiut, dar şi de mama sa « o femeie scundă », ca orice fiu care niciodată nu-şi uită fiinţa care i-a dat viaţă.

El povesteşte cu acurateţe şi emoţie viaţa patriarhală care se desfăşoară în jurul/prezenţa acelui dud. Cu durere în suflet, povestitorul îşi aminteşte că aşa cum orice început are inevitabil şi un sfârşit, dudul nu mai este :

Mi-am adunat din crengile de dud euforia copilăriei, şi acum mă gândesc s-o depozitez secret, la dospit, între coperţile unei cărţi.

Şi pe dud am să-l răstignesc între paginile acelei cărţi să-mi cânte, să-mi doinească mereu copilăria.

Urmează naraţiunea „Ursei” în care autorul  îşi aminteşte cu emoţie aventurile pe care le-a petrecut în anii copilăriei alături de patrupezii Azor apoi Ursei. Povestirea este presărată cu numeroase „năzbâtii” pe care le făcea copilandrul Puiu, încercând    să-şi imite mama, poate, modelul vieţii sale de atunci.

În « Salcâmul aplecat de Sudos » Puiu Răducan îşi aduce aminte de păsările care poposeau în el şi-l încântau cu trilul lor colorat, în special cucii şi mierlele, ca  într-un adevărat concert păsăresc.

Pe perioada vacanţei, căci aşa erau copiii la ţară, pleca cu vitele :

Mersul spre Salcâmul aplecat parcă se desfăşura într-o atmosferă liturgică. Vara, plecarea cu oile şi cu ce mai aveam se făcea în revărsatul zorilor, până nu se punea căldura.

Apoi ajungea în Crucea Popii unde:

…se rostogolea peste noi o libertate totală, animalele aveau o linişte şi libertate mândră. Parcă toţi, şi noi şi animalele, răsuflam uşuraţi când ajungeam la Crucea Popii. De acolo începea urcuşul libertăţii tuturor.

Autorul consideră că « Dudul », « Ursei » şi »Salcâmul aplecat de  Sudos » au constituit, fiecare în parte, câte « o treime a copilăriei » sau mai exact câte « un stâlp  al copilăriei ».

În finalul lucrării sale « Trepiedul de aur »  autorul se retransformă din prozator în poet şi ne concluzionează amintirile copilăriei sale în versuri frumoase, emoţionante, în poemul intitulat sugestiv « Umbra » în care reia pe rând tema „Dudul”, „Ursei„ şi „Salcâmul aplecat de Sudos„

...A fost vis alb în casa părintească,

Tot ce în trupu-mi înverzeşte câteodat’,

Casa mea parcă ... s-a pierdut în poezie,

Dudul, Ursei, Salcâmul, amintiri deocamdat’.

Bănuiesc că autorul ar avea multe de povestit despre farmecul copilăriei sale şi îi recomand să nu se oprească aici, pentru că Gustul dulce al copilăriei va persista la fiecare dintre noi până vom pleca pe tărâmul vieţii eterne…

          Domnul Puiu Răducan a rămas o fire sensibilă cu un deosebit spirit de observaţie a tot ceea ce este frumos atât din punct de vedere al pitorescului dar şi al nobleţei umane. În tot ceea ce a aşternut pe hârtie pune dăruire şi pasiune, o face din adâncul sufletului, simnţindu-şi chemarea şi talentul de scriitor autentic.

Vizualizări: 58

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Frumoasă prezentare! Felicitări!

Doamna Corina Militaru mă bucur că sunteţi interesată de micile mele "cronici". Data viitoare vă promit să postez  cronica a două volume despre un savant român de renume mondial (aflat actualmente în SUA) 

Salut aducerea în prim plan al unui autor pe care nu l-am citit, din păcate. Scrierile sale sunt foarte tentante după expunerea celor de mai sus.

Iară ție cronicarule, felicitări! Se numește altruism și dăruire literară faptul de a scoate la lumină pe cei ce i-ai citit și admirat.

Sofy

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 1 oră în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 1 oră în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 8 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 11 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 12 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 12 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 13 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 13 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 13 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 13 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 13 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 13 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 13 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor