rămâi

[Vasilisia Lazăr]

sunt zile în care simt

că n-o mai pot lua de la capăt că nu mai e timp

atunci fac ordine în lucruri în manuscrise în suflet

 

cine a creat viața a pus și moartea alături

 

s-a mai dus un poet ce vreme grăbită

poate că e un termen pentru a muri

sau poate că viața nu-i decât o moarte lentă

ca și când te-ar mângâia cineva pe inimă până țâșnește sângele

 

credeam că n-am să îmbătrânesc vreodată

dar în oglindă nu-i loc de amăgiri

rămâi și învață-mă să nu mă mai tem

când ape tulburi își îngroapă în mine puhoaiele fără de țărm

ori noaptea

când moartea se plimbă albă pe cerul gurii

și cruce cu limba nu-mi pot face

 

până ieri puteam muri oricând

nu-mi păsa mă aflam la polul opus iubirii

dar azi mă tem

mă tem să nu alunec pe scări mă tem de război de cancer

ori că timpul ar putea s-o ia brusc la vale

și aș încărunți atât de mult încât nu m-ai mai recunoaște

 

niște clopote turbate îmi bat în creier

și nu știu pentru cine

 

rămâi

 

Atașez minunata recitare a acestui poem de către inegalabila Carmen Popescu, scriitoare și realizatoare a emisiunii „Simboluri de ceară” la Radio Vocativ. Sublimă recitare!

RĂMÂI.mp3

[gina zaharia]

Lisia, am citit si recitit. Am ascultat și reascultat (frumoasă interpretare, ca de obicei!)

Nu-mi rămâne decât să te întreb: când ne vom întâlni la lansarea poemelor tale? 

Îmi place tare mult cum scrii! Felicitări, draga mea!

[Mihaela Popa]

o poezie cu înaltă încărcătură emoțională, felicitări amândurora, minunat scris, minunat recitat, admirație!

[Ada Nemescu]

...n-am putut comenta, de câte ori am încercat...

prea multe ecouri în timpane, în amintirea proaspătă a sărbătorii frumoase de acum zece zile...

atunci, mai ascult o dată...

La mulți ani, Lisia...

[Monica Pester]

Nu pot să cred că am trecut prin minunea ta de poem fără să-mi pun minuscula mea apostilă pe el. Cred că fulgerul simțit în inimă la citirea lui mi-a fragmentat atât de tare gândirea logică încât am trecut mută  doar cu sufletul plin! Iertare. Citind, trăiesc, mai mult decât judec.

Lisia

[petrut dan]

Despre poem am mai comentat, dar nu pot să nu-i simt forța și dureroasa dorință de a schimba ceva, măcar de a putea scăpa de temerile ''...de război, de cancer sau de faptul că timpul ar putea s-o ia în altă parte'', un poem impresionant și o interpretare pe măsură, un spectacol de sunet și cuvinte pentru colecție, my lady, cu drag!)

[gabriel cristea]

Un poem excepțional, Lisia! 

[Stanescu Valentin]

L-am deschis, l-am trăit!

[Vasilisia Lazăr]

Am repostat acest poem pentru recitarea extraordinară a minunatei Carmen Popescu. Vă rog mult să deschideți și acel fișier atașat!

[Stanescu Valentin]

Tot gândesc ce să mai spun, când trag linie şi-adun? Ce va fi trece-n a fost. Clipa asta are rost?

 

                                                   în golul vieţii (valentă)

 

                                                                                 ’’sunt zile în care simt

                                                                                  că n-o mai pot lua de la capăt că nu mai e timp

                                                                                  atunci fac ordine în lucruri în manuscrise în suflet’’

                                                                                            Vasilisia Lazăr

 

                                                     în golul vieţii

                                         zâmbesc mă-ncrunt

                                                            sus şi jos

                                                                    încă

                                                                   sunt

                                                                          în golul vieţii

                                                                          nimic nu strâng

                                                                          doar lacrimi

                                                                          reci când

                                                                          plâng

                                                 în golul vieţii

                                                 punct efemer

                                                mă simt cum

                                                        steaua-n

                                                                 cer

                                                                     în golul vieţii

                                                                     din noapte-n zi

                                                                     duc dorul

                                                                     de a

                                                                     fi...

[Dacu]

Odă (în metru antic) - Mihai Eminescu

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne'ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai re'nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!

       Mult prea multă durere avem în clipa despărțirii de Trupul și Sufletul Pereche...Eu mi-am dorit să pot pleca cu scumpa mea soție ținându-ne de mână cu Trup și Suflet în aceiași clipă...

       M-am resemnat foarte greu...înțelegând în final că toate se întâmplă numai și numai cu Voia Lui DUMNEZEU.

       Alinarea suferinței o aduce și un medic dar și mai mult ar putea aduce ,,Rugăciunea Domnească" dată nouă de către Domnul Iisus Hristos cu Voia lui DUMNEZEU.