Uneori simt ochii copacilor

Cum se uită lung în urma ta

Şi clipesc uimiţi

Când le răvăşeşti verdele cu un surâs

Uneori simetria străzii

Este rama de argint fumuriu

Prin care se ridică toţi paşii în stoluri vibrând

De nelinişte şi foame

Foamea de secunde,

De minute în care

Cineva aruncă de sub nori cu firimituri de fericire

Şi cine nu ar vrea să fie o clipă porumbelul

Ori vrabia ciugulind din nesperatul dar

Al unui înger ce se joacă de-a destinul

Şi ne împarte speranţe...

Dar noi nu ştim ce înseamnă a spera,

A crede, a dori

Noi doar urmăm scările,

Coridoarele,

Labirintul ne este

Locul preferat în care adorăm frica,

Idolatrizăm oglinzile stresului

Până când aflăm

Gustul de vanilie al tăcerii...

Şi atunci femeia din tine coboară odată cu luna,

Iar nopţile se albesc precum lotuşii

În care uneori tu şi eu

Rememoram serile

Când Gauthama Budha

Ne invită să savurăm

Sublima cafea de Himalaya.

Vizualizări: 68

Îmi place

Membri cărora le place: 7

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !

Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE

Comentariu publicat de Chris pe Ianuarie 29, 2023 la 12:49pm: foarte frumos...

Comentariu publicat de Dinca Valerian pe Ianuarie 29, 2023 la 10:28am: Am citit cu placere

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Ianuarie 28, 2023 la 10:22pm: "Şi cine nu ar vrea să fie o clipă porumbelul

Ori vrabia ciugulind din nesperatul dar

Al unui înger ce se joacă de-a destinul"

chiar așa, cine nu ar vrea?

frumos!

Comentariu publicat de Manuela Munteanu pe Ianuarie 26, 2023 la 6:38pm: Nefirescul în firesc dă un farmec aparte poeziei dumneavoastră. Chiar dacă Gauthama Budha nu a băut niciodată cafea, iar cafeaua nu crește în Himalaya, cu siguranță lumea pură dezvăluită nouă surprinde.

Comentariu publicat de Stanescu Valentin pe Ianuarie 24, 2023 la 7:29pm: ’’Uneori simt ochii copacilor

Cum se uită lung în urma ta

Şi clipesc uimiţi

Când le răvăşeşti verdele cu un surâs...’’

copacii plâng când nu-i privim

şi roua le spală în tăcere lacrimile

scoarţa lor aşteaptă atingerea mâinilor noastre

trupurile lor verticale vor îmbrăţişarea noastră....

nu am văzut decât rareori oameni

îmbrăţişând fiinţele de lângă noi

şi în fiecare zi încerc

să compensez uitarea semenilor mei...

Comentariu publicat de Monica Pester pe Ianuarie 24, 2023 la 12:56am: O uriașă metaforă izvodita prin ochii copacilor.Minunat !

Conţinut

Bine ai venit la
ÎNSEMNE CULTURALE

Înscriere
sau Accesare

Or sign in with:

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

GABRIELA RAUCĂ - poetă, artistă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - scriitoare

MIHAELA POPA - poetă

CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ

PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - scriitor

MIHAI KATIN - scriitor

GRIG SALVAN - scriitor, cantautor

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.