În templul tău

[Grig Salvan]

aici în templul tău, între icoanele tale
blând luminate de sori pământești
îmi înalț rugăciunea, pe palme s-o dărui:

frumoasa mea, tu, cea ce ești plină de har
fii fericită în veci! robul tău îți aduce
sărutul sfielnic în poală...

oricând și oriunde m-oi duce
în zarva lumii de dincolo de templu
genunchii-mi rămân la picioarele tale
și fruntea ai să mi-o simți
fierbinte în poală mereu...

iar atunci când un zbor fulgerat
mă va duce în ceruri la Tatăl
pașii mei vor veni la tine singuri...

în veci ochii mei vor arde
icoana luminându-ți!
amin!...

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Chris, de trecere și comentariu!

Eu scriu foarte rar în vers alb, sunt un clasicist și-un „tradiționalist” în felul meu de a fi și de a scrie. Inițial intenția a fost aceea de a scrie o poezie în versul clasic obișnuit, pe urmă a apărut un fel de „lene intelectuală” de a mai construi riguros și am dat drumul versului liber :) 

[Chris]

nu stiu de ce primele versuri le-as fi simtit in rima clasica

mi-a placut imaginea din ultimele 3 versuri

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Corneliu Neagu, pentru revenire și apreciere. Mi-au plăcut mereu sentimentele expuse nude, cu o sinceritate debordantă și fără rețineri, cu patos și trăire paroxistică, ceva ce ține de personalitatea mea literară și neliterară...

[Grig Salvan]

Nicoleta Ramona, mulțumesc de popas și comentariu. Așa e viața noastră, existența e tragică în esența ei, dincolo de toate amăgirile, bucuriile și speranțele noastre...

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Ada, de vizită, apreciere și cuvintele frumoase.

Am avut mereu o tentație a sacrului, a rugăciunii și devoțiunii, o anume solemnitate a sentimentului și trăirii, o înclinație spre a reda măreția, dar și tragedia de a fi în lume...

O zi frumoasă de august îți doresc!

[Corneliu Neagu]

O declarație de dragoste necenzurată de rețineri sau timidități - costrucție lirică robustă, pe care o apreciez fără rezerve!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Câte lacrimi și câtă tristețe în spatele acestor versuri.

[Ada Nemescu]

Din nou părtașă la o scânteiere de sacru și mistuire!

Așa simt, mistuitor și mistuit sufletul poetului... Mai multe cuvinte de-aș rosti, aș răni scânteierea...

minunat, aDa