Vis de Lună

[Monica Pester]

Trag greu seva nopții spre mine

să pot înveli stelele

Mai sunt câțiva pași pe care-i fac în șoaptă,

ca să le pot și dezmierda  la culcare

Lui Venus îi dau  un sărut aprins

Carului Mare îi ofer Săgeata mea

pentru toate cele șapte surori

Carului Mic îi dau un pled călduros

pentru Steaua lui Polară

Pleiadelor le fac un cuibar pentru Puii de Aur

și un jilț comod pentru Cloșcă

Și astfel fac pace pe boltă,

iar eu mă pot duce să-mi păstoresc Luna în liniște

și să-i spun toate secretele mele

Numai ea le poate păstra în siguranță,

pe margini de boltă, învelite în fâșii de argint

așa cum stau luminițele în bradul de Crăciun

Gestul Lunii merită  deci, celebrat

Am pus șampania la rece și, jur,

va fi prima oară în viață  când am să mă îmbăt

În mijlocul deșertului meu din suflet  . . . 

Dar dacă îți dau ție , toate secretele mele, Lună, 

eu cu ce rămân ?

Un vas gol. 

.... mă culc 

[Vasilisia Lazăr]

Atenție la editare! Nu mai lăsa spațiu înainte de semnele de punctuație, semnele se lipesc de cuvântr, după ele se lasă blanc. Iar punctele de suspensie sunt întotdeauna trei. Uitați-vă alături la „activitatea recentă”, la ultima dv. poezie, cum plutește bietul semnul întrebării din titlu.

Poezia e frumoasă, dar aveți grijă la editare!

[bolache alexandru]

Foarte frumos! Am rezonat! Chiar daca e vara imaginea Crăciunului cu luminițe in brad m-a fermecat!