Se lasă seara peste valea Someșului, e toamnă târzie, cu un soare tot mai palid și mai înclinat înspre sud. O pâclă ușoară plutește peste toată valea, se face tot mai frig odată cu lăsarea serii, vestind astfel apropierea iernii. Pe câmpuri oamenii strâng ultimele rămășițe ale recoltelor de anul acesta și curăță terenurile pentru recoltele de anul viitor. Cum se face seară mai devreme, cu toții se grăbesc spre sat și, mai înainte de a se retrage acasă la cină, bărbații se adună, cu fețele înroșite de muncă și de frig, la cârciuma din centrul satului, la o „țuică bătrână” ori un „rom de Jamaica” și la o poveste, să-și mai dezmorțească mințile obosite și înțepenite de munca de peste zi. Se spun snoave și se deapănă amintiri, se fac glume și se pun la cale tot soiul de înțelegeri și târguieli între săteni.
     Tocmai m-am întors și eu cu părinții de la culesul porumbului, dar, deși locuiesc cu ei, stau mai mult în preajma bunicului meu, la câteva case distanță, mai ales de când a murit bunica și a rămas singur. Îmi place mult bunicul pentru felul lui de a fi, puternic și curajos, prietenos și omenos, blând și afectuos, dar și dur și nemilos atunci când situația o cere. A făcut războiul, a fost prizonier la nemți, a umblat apoi pe șantierele patriei, iar acum trăiește doar din creșterea câtorva animale și cultivarea câtorva parcele de teren. Iubesc șirul nesfârșit al poveștilor lui, seara, înainte de culcare, la lumina lămpii cu petrol. Ador felul lui mucalit de a vorbi, glumele și farsele pe care le mai face unora și altora, mai naivi de felul lor. Iar la lăsarea serii îl însoțesc adesea la bufetul cooperativei din sat, unde n-au ce căuta copiii, dar eu sunt dornic să ascult, fascinat, poveștile celor mari.
     Acum bunicul, nea Mihai cum îi zic sătenii, stă de mai multă vreme rezemat într-un cot pe tejgheaua bufetului, cu o țigară în colțul gurii, mai retras și mai dus pe gânduri, cum nu-i este obiceiul și ascultă sporovăiala celorlalți, în atmosfera îmbâcsită de mirosul rachiului ieftin și de fumul iute al țigărilor „mărășești”. De obicei el e în mijlocul povestitorilor, mereu pus pe glume, vorbe de duh și ironii, dar acum pare mai obosit și mai dornic să-i asculte pe alții. De fapt bunicul e necăjit că nu prea mai are bani de băutură și stă așa, „pe uscat”.
     - Aș cumpăra o căruță! se aude, peste gălăgia generală, o cerere a unuia dintr-un sat vecin, care vine deseori la un rachiu și la o poveste la cârciuma noastră, având vechi prieteni, tovarăși de cătănie și feciorie, de la noi din sat. Am atâtea de cărat de pe câmp și din pădure și trebuie mereu să plătesc pe alții pentru asta. Căruță am avut eu, dar mi-a luat-o apa la inundațiile de anul trecut și am rămas numai cu calul în grajd. Am bani strânși pentru asta, dar nu găsesc căruță, deși am umblat prin mai multe sate.
     - Noi de unde să-ți dăm ție căruță, că abia ne descurcăm noi cu ale noastre, îi răspunde unul mai mic și mai sfătos, rezemat de perete și cu o mână petrecută pe după chimir. N-ai să găsești pe la noi căruță de vânzare, poate dacă te duci în Salva ori în Runc, ori poate pe la Rodna, acolo mai sunt rotari și fierari care mai fac căruțe de vândut... Acolo mai mergem și noi la reparat cu căruțele noastre, de când nu mai avem nici rotar, nici fierar în sat.
     Bunicul parcă devine mai atent la discuție și așa cum stă rezemat de tejghea lansează pe neașteptate oferta:
      - Îți vând eu o căruță!
     Toți se uită spre el nedumeriți, pentru că bunicul nu are căruță și nici cai, doar un car mare și greoi pe care-l poartă tras de doi bivoli.
     - No, ce bine! se bucură omul. De când caut eu una și uite unde era căruța mea, la dumneata! zice el râzând, întorcându-se spre bunicu'.
     Toți au amuțit, mirați să afle că nea Mihai are vreo căruță ascunsă pe undeva, dar omul, vesel nevoie mare, se apropie de bunicul cu mâna întinsă, gata de a pecetlui târgul. Bunicul se ridică îndreptându-se alene din șale și dă mâna cu noul partener de tranzacție, zâmbind pe sub mustață, cu veșnicul lui aer de pișicher.
     - Și cu cât vrei s-o dai? începe omul târguiala.
     - Șapte sute, nici mai mult nici mai puțin! zice, sentențios, bunicul.
     - Hm... Șapte sute, cam mult. Dar dacă zici că-i bună și face banii, batem palma! Și-ți dau arvună acuma, pe loc!
     - Bună, foarte bună, întărește bunicul, roți mari făcute de Gavrilă Moroșan când trăia, dricuri și loitre legate în fier, inimă de stejar legată și ea în fier cu șuruburi, plus o grămadă de rezerve.
     Omul privește uimit, de așa ofertă nici n-a mai auzit.
     - Adică? Ce fel de rezerve?
     - Păi, îți mai dau câte o roată, două, în plus, rafuri de schimb, loitre bune de înlocuit când s-or rupe, dricuri mai vechi, da' bune și alea.
     Ceilalți încă nu-și cred urechilor când aud oferta atât de generoasă a bunicului, dar omul e încântat și scoate precipitat niște bani din chimir.
     - Ia, uite! Îți dau trei sute arvună! Aici de față cu toată lumea! Restul de patru sute, când vin săptămâna viitoare după căruță, până atunci îmi potcovesc și calul. Să fie într-un ceas bun!
     - Să fie, zice și bunicul, cu același zâmbet pe sub mustața răsucită și îndeasă sutele în chimir.
     - Dacă vin după ea marți, e bine? întreabă nerăbdător omul nostru.
     - Bine. Poți veni oricând, căruța-i acolo.
     Apoi bunicul scoate una dintre bancnotele din chimir și o întinde cârciumarului.
     - Două sute de „jamaică” pentru mine! Și pentru ceilalți, fiecare ce vrea!
     Un nou prilej ca sătenii să facă ochii mari, fără să priceapă nimic. Cum se face că nea Mihai e atât de darnic în seara asta? La câți sunt în crâșmă, că de-abia încap în magherniță, s-ar putea ca praful și pulberea să se aleagă de suta dată cârciumarului.
     Ceea ce se și întâmplă. Bine dispus, bunicul mai comandă o tură pentru el și pentru toți ceilalți din încăpere. Apoi nu mai ține nici o socoteală, iar suta se duce cu totul în sertarul lui nea Matei, cârciumarul. Ba chiar intră un pic și în a doua sută. Toți se despart la miezul nopții, îmbrățișându-se și pupându-se ca frații, vociferând și cântând de răsună ulițele satului de glasurile lor, spre spaima oamenilor ieșiți pe la porți ca la incendiu și a câinilor care latră de zor, sculând tot satul.

     E marți dimineața, bunicul stă încă în pat, nehotărât dacă e cazul să se scoale și să dea de mâncare la vite, ori să mai lenevească un pic, că doar n-or muri de foame, când aude bătăi în poarta mare de la drum. Și parcă și un nechezat de cal. Brusc își aduce aminte că e marți și omul din satul vecin a venit după căruță. Dar luat cu ale lui, bunicul aproape uitase de înțelegerea cu străinul, iar banii se duseseră pe plata datoriilor, pe câteva banițe de cereale, pe jocuri de cărți cu prietenii și pe băutura de fiecare zi. Nu mai avea un sfanț în chimir.
     - Hei, ești acasă, omule? se aude din drum glasul cumpărătorului, acompaniat de nechezatul calului.
     Bunicul sare iute din pat, se îmbracă în grabă și iese în curte.
     - Vin acum! strigă el și se grăbește să deschidă poarta cea mare, să intre omul cu calul său.
     - Am venit după căruță! Unde-i căruța? întreabă omul nerăbdător, uitându-se roată prin curtea goală.
     - Păi, ai un pic de răbdare că ai s-o vezi mintenaș!
Și bunicul se cațără sprinten pe scara de la șură, urcă în podul șurii și începe să arunce de acolo, pe sub streașină, tot felul de vechituri adunate de mai multe generații: roți de căruță și mai mari și mai mici, întregi ori cu spițe lipsă și rafurile căzute, dricuri de diferite mărimi, loitre și mai bune și mai rupte, inimă de căruță legată în fier să nu crape, leuci diferite, și mai drepte și mai strâmbe, harnașamente prăfuite, până se formează o grămadă uriașă de tot felul de piese, la care omul nostru se uită împietrit și fără glas, cu ochii mari cât cepele. Își pune mâinile în cap, se scarpină pe sub căciulă și nu știe ce să creadă.
     Bunicul coboară vioi din pod și cu un gest larg de generozitate arată spre superba grămadă:
     - Iată! Ai aici tot ce-ți trebuie! Nu pentru o căruță! Din tot ce-i aici poți face două căruțe! Deci, ai ieșit într-un mare câștig!
     Și zâmbește pe sub mustață, cu același zâmbet de pișicher ca și cel din seara de pomină de la cârciumă.
     - Măi, omule, ești nebun? Îți bați joc de mine? Ziceai că ai o căruță...
     - Păi, și ce? N-ai o căruță aici? Nu una, ci două!
     Omul, furios, dă cu căciula de pământ.
     - Să-mi dai banii înapoi și să mă duc în amarul meu! strigă omul cu năduf.
     - Care bani? întreabă bunicul, nevinovat ca un copil.
     - Cum, care bani? Ăia trei sute din seara când am făcut târgul! Am martori pe toți cei de atunci! O să te dau la miliție!
     - Omule, stai jos și liniștește-te! îl ia bunicul din scurt și-l așază cu forța pe o laviță din curte. Ce o să-ți facă miliția? Milițienii or să moară de râs! Or să spună că în toată viața lor n-au văzut fraier mai mare, care să dea banii din mână pe o căruță pe care n-a văzut-o! Așa că, mai bine să ne înțelegem. Uite, eu nu mai pretind nici un ban în plus, da' nici tu banii ce mi i-ai dat. Scoatem carul meu din șură, înjugăm bivolii, încărcăm toată marfa în car și mergem la tine, din tot ce-i aici poți scoate o căruță foarte bună, dacă găsești un meșter să ți-o facă! Dar eu zic că te poți descurca să le potrivești și singur.
     De pe dunga târnațului bunicul ia o butelcuță plină cu rachiu și două pahare. Omul tace, îngrozit de ceea ce a pățit, dar bunicul e vesel, toarnă în pahare și-l îndeamnă pe partener să bea în cinstea noii căruțe:
     - Hai, noroc! Și într-un ceas bun cu căruța! Hai, servește, că apoi plecăm cu ea acasă la tine!
     Omul ia paharul cu o mână tremurândă, dar parcă nu-i merge băutura pe gât și înghite cu mare greutate o gură de rachiu. Apoi, brusc, golește tot paharul.
     - Mai toarnă unul! zice el hotărât și-l dă și pe al doilea peste cap.
     - Așa te vreau! Om dintr-o bucată! îl laudă bunicul și-l bate, prietenește, pe umăr. Să vezi ce căruță grozavă o să ai! Aici sunt numai lucruri bune, din bătrâni!
     Și râde vesel, în vreme ce bietul om își toarnă pahar după pahar, negru la față și oftând din rărunchi de supărare.

Vizualizări: 57

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Un fel de-a vinde pielea ursului din pădure!

Lăudabilă isteţimea, generozitatea bunicului, dar...

Se pare că goana după chilipir a unora este pedepsită uneori!

am şi zâmbit, am şi ridicat o sprânceană...

O primăvară cu bucurii, aşa cum am eu astăzi :))

aDa nemescu

Am citit cu mare plăcere și chiar bucurie...  deorece mi-am amintit cu drag de bunicul meu, mare pișicher și el, dar mai ales mare giambaș de cai!

Apoi, cârciuma, of Doamne cârciuma, a fost una deschisă cu ceva ani în urmă, chiar lângă casa mea și, ascultam facinat poveștile sătenilor mei, iar cârcimarul, un om foarte  „bun” în a ține evidența celor care cumpărau pe „caiet”, era poreclit... ticălosu'...

Mulțumesc mult, deși cu oarecare întârziere, pentru lectură și comentariu. Mă bucur mult că textul meu stârnește bucuria lecturii, nostalgii și amintiri din alte vremi...

Emil Dumitru a spus :

Am citit cu mare plăcere și chiar bucurie...  deorece mi-am amintit cu drag de bunicul meu, mare pișicher și el, dar mai ales mare giambaș de cai!

Apoi, cârciuma, of Doamne cârciuma, a fost una deschisă cu ceva ani în urmă, chiar lângă casa mea și, ascultam facinat poveștile sătenilor mei, iar cârcimarul, un om foarte  „bun” în a ține evidența celor care cumpărau pe „caiet”, era poreclit... ticălosu'...

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

Zile de naştere

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Viorel Grădinariu îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 8 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog rapsodie de Martie a utilizatorului Floare Arbore
cu 8 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haide a utilizatorului Răduță If. Toader
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog Haide a lui Răduță If. Toader
cu 8 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 9 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 9 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 9 ore în urmă
BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 11 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 13 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 14 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 14 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 14 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 15 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 15 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 15 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 15 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 16 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 16 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 16 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 16 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor