Fă-mă pierdut!

[Grig Salvan]

învelește-mă ușor
și spune-le tuturor
că nu-s și nu-s!
că pur și simplu m-am dus

că m-am săturat să stau acasă
că m-am săturat să stau la masă
că am scris ce-am avut de scris
că am zis ce-am avut de zis...

acoperă-mi bine fața
și nu le spune că viața
mi-a uitat mișcarea și pasul
mi-a schimbat privirea și glasul

fă-mă, fă-mă pierdut!
spune-le că doar am trecut
pe la fiecare din ei pe acasă
și le-am lăsat în geam o stea luminoasă
că am trecut pe la fiecare cu drag
și le-am lăsat o floare de sânge în prag

spune-le tuturor în față
că n-am rămas dator nimănui
nici măcar cu un capăt de ață
nici măcar cu un cui...

spune-le-n față fără să-i cruți
că mi-au rămas pe vecie datori vânduți!

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Ada! Pentru vizită, pentru cuvintele frumoase! O seară bună!

[Ada Nemescu]

O jelanie testament.

Bine ai revenit!

...până omu' n-o mai fi

tot or înverzi câmpii

cât îi este răsuflarea

dor de munţi şi dor de marea

prea albastră şi sărată...

o să-i fie neîntinată

voinţa lui încercată...

grea îi este vieţuirea

dar frumoasă-i e menirea...

Melancolia din versurile tale este contagioasă, poezia foarte frumoasă, aDa