Să ierți fără să uiți, e ură pură!

[Rădița Răpeanu]

Văd focul Ghenei plin de vâlvătaie
Fierbându-mă ca pe un fir de iarbă,
Tăciunii fumegari prin măruntaie
Stingâdu-și febra cu furie oarbă...

Degeaba-ncerc, voind, să-mi iert mireanul,
Degeaba-l iert, fără a-i da uitării,
Greșelile ce mi-au sporit aleanul
Și plânsa lacrimă cu gustul sării!

Că să primesc un strop de nemurire,
Nu vreau să-mi iert dușmanul cu de-a-sila,
De-atâta răutate și-nvrăjbire,
Nu vreau, s-ajung la Dumnzeu cu mila!

Blestemele încerc a le desface,
Cu limba fac o cruce-n cerul gurii,
Mă lupt cu sinele străpuns de ace
Și simt cum se destramă ghemul urii!

Și urc... și urc pe trepte de lumină
Cad în genunchi cu sufetul în palmă;
Voi, frații mei de sânge și de tină
Iertați-mă de orișice sudalmă!

Sunt mulți slujbași ce-n gând viclean se jură;
Pe Dumnezeu cel Bun și pe toți sfinții!
Să ierți fără să uiți, e ură pură -
Şi-or pătimi copiii și părinții!

[Chris]

in poezia ta se simte tot timpul o anumita patima :) frumos

[Vasilisia Lazăr]

Ce să ne facem dacă unii avem memoria foarte bună? :))) Am înțeles ideea și am rezonat. Drag!

[Rădița Răpeanu]

Exact, Valeria, acela mi-a fost laitmotivul inspirațional, şi da, mi se lipise degetul pe tastă! Hi, hi... Mulțumesc mult suflete  drag!

[Rădița Răpeanu]

Îmbrățişări de drag pe 2022 şi vă mulțumesc din suflet, doamna, Sofia Sinca! 

[Valeria Merca]

Am rezonat, desigur. Mi-a venit în minte zicerea „Iert, dar nu uit”, de la care cred că ai pornit în acest reușit text-confesiune.

Am citit cu drag

(De revăzut  versul Voi, frații mei de sânge și de tină)

[Sofia Sincă]

Meditație asupra sensurilor eterne ale existentei de poeta se simte legată pe vecie și transmite idei de purificare religioasă. Ele vor circula, se vor interpreta, se vor modifica după bunul plac al celor ce le vor citi.

Am citit cu plăcere,

Sofi