Când ești departe...

[Grig Salvan]

când ești departe, dincolo de dealuri și văi

toate fântânile au culoarea ochilor tăi...

știu că ploi și furtuni năvălind le-au umplut

iar munții și norii însetați le-au băut...

 

când ești departe, o sete fără de nume

îmi mistuie ochii larg deschiși către lume

în zadar încerc s-o sting cu boabe de rouă

în dimineața cea surâzătoare și nouă...

 

când ești departe... foarte departe de mine

zi după zi însetez doar cu gândul la tine...

pădurile toate îmi par tărâmul fecund

unde fântânile tale de lacrimi se-ascund

adâncuri în care în taină stele ostenite

se culcă tăcut pe prunduri de vise rănite...

[Ada Nemescu]

... nu-s depărtările atât de nepătrunse

de pasul ce se vrea ajuns la mal

de-acolo valul se va-ntrce cu alt val

se-aude tânguit de uși neunse...

...noi trecem din odaie în odaie

ca un marfar prin gări fără de nume

să ne oprim nu știm, și nu ne spune

vreun înger obosit de vânt și ploaie...

departele e doar o graniță, să știi!

iar dincolo de el... cresc poezii  :))

cu siguranță versurile tale mă inspiră, iar tu primești frumos cuvintele în dar, 

spor și inspirație, aDa nemescu