Peste zâmbetul Giocondei...

[gabriel cristea]

Liniștea de sanctuare
gotice arcade-nșiră
nesfârșitelor culoare.
Printre carstice caverne,
lungi fascicule de soare
iscodesc picturi celebre.
Nișele își lasă umbre
- piedestaluri înclinate -
peste mozaicul rece.
O fierbinte boare trece
printre chipuri puse-n ramă.
Bolta e un lac de gheață
presărat cu-acvamarine,
și muzeul subteranei
parcă prinde iarăși viață,
năzărind peneluri fine.
Prin fereastra hologramei,
se-aud urlete de fiară:
Guernica-și picteaz,-afară,
ultimele respirații.

Persistențe de memorii
își topesc stelare timpuri
în oceanele de plasmă,
iar tăceri de ceasuri albe
par deșerturi efemere.
Zvâcnetul umanității
își închide pleoapa. Moare.
Și trec nevăzute ere...

Soarele lucind albastru
- ca și muribunde sfere -
își pătrunde prin firide
raze reci și austere.
Un mamut cu ochi magnetici
stă privind, în sanctuare,
la picturile rupestre:
urme sângerii, palmare;
zvârcolirea anacondei
și explozii nucleare
- peste zâmbetul Giocondei...

[gabriel cristea]

Vasilisia, îi mulțumesc lui Dumnezeu!...

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Chris! Mă bucur că te-a fascinat!

[Vasilisia Lazăr]

Uimitoare imaginație! 

[Chris]

imagini inedite, din nou suntem martorii unui spectacol pe care il urmarim fascinati..  (cel putin eu :))

[gabriel cristea]

:))) Mihaela!

[Mihaela Suciu]

Apocaliptic... Gabriel, nu-mi faci cunoştință cu mamutul?

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă, pentru frumosul comentariu și apreciere!

[Sofia Sincă]

Stop cadru ca într-o proiecție din muzeul Luvru. Descrierile se desfăşoară pe un vag fir epic într-o suită de metafore şi simboluri fascinante. Un muzeu pe versuri.

Cu deosebită apreciere,

Sofi

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Ana, pentru acest laudatio, susținut cu elocvența unui orator ce a studiat artele frumoase!