Epitaf fără cuvinte

[Corneliu Neagu]

V-am explicat cândva, distinsă doamnă,

că nu sunt eu acela care plânge

cu lacrimile ploilor de toamnă

căzând în suflete cu stropi de sânge.

Nici cel dojenitor certând copacii

că în răzoarele de lângă stradă

au ofilit la umbra lor chiar macii

plângând pe Minulescu-ntr-o baladă.

Nu sunt nici vrăjitorul care poate

să vindece iubirile pierdute

întoarse cu regretele lăsate

pe brâul rupt al marilor redute.

Și nici groparul care duce-n spate

pământul răscolitelor morminte

unde își plâng amantele trădate

iubirile-ngropate mai-nainte.

Sunt numai scribul trist care traduce

jurnalul scris cu vorbe nerostite

de nevăzuții țintuiți pe cruce

în Golgote din inimi părăsite.

Acum, spre asfințit târziu de toamnă,

când mă îndrept smerit spre cele sfinte,

îți las un epitaf fără cuvinte,

să îl păstrezi ca amintire, doamnă.

 

 

 

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese distinșilor mei cititori, Vasilica Lazăr (da Coza) și Ion Lazăr da Coza, pentru aprecierea versurilor mele ! Referirea la Ion Minulescu mă onorează, a fost unul dintre idolii mei în adolescență, într-o epocă în care acest mare poet era etichetat ca "poet de salon" și fără însemnătate. Dar timpul l-a așezat acolo unde îi este locul, iar discipolii săi, printr-un demers stigmergic, îi readuc ecoul în actualitate. Au fost exprimate opinii care duc poemul "Epitaf fără cuvinte" în zona romanței. Fiecare cititor are, desigur, propria interpretare, pe care trebuie să o respectăm. Pe de altă parte, toți cei care au văzut Cimitirul Vesel de la Săpânța au putut constata cât de vastă și încărcată de sensuri multiple este aria epitafului în conștiința poporului nostru. Cu cele mai bune gânduri, Corneliu NEAGU

[Ion Lazăr da Coza]

Cu plăcerea lecturii.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Frumos și trist. Minulescian.

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc, Lidia Pervu!

[Lidia Pervu]

Am lecturat cu drag , tot ce aduce a romanta , ma emotioneaza! 

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc, Sofia Sincă! ... "Îți mai aduci aminte doamnă"? [...], Cincinat Pavelescu, înainte de orice romanță.

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc, Agafia Drăgan!

[Agafia Drăgan]

Recitit cu placere.

[Sofia Sincă]

Îți mai aduci aminte doamnă/era târziu și era toamnă. Spunea o romanță, odată și odată... Pentru toamnă, nimic nu rimează mai bine decât, doamnă. Clasic.

Și aici e o romanță, cam departe de a fi epitaf. Stil minulescian, fără a ieși cu ceva în evidență. În unele locuri ritmul șchioapătă.

Dar am citit cu plăcere,

Sofi

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc, Gabriel Cristea, un gând ales din partea mea!