Noţiuni umane

[Mihai Katin]

 

Ne ridicăm deasupra pământului

Ciudate păsări de mare,

Cu aripi la picioare

Şi la degetele de la mâna dreaptă,

Când luna cască şi pleacă

Trec stoluri de singuratici,

De noctambuli care nu mai văd

Decât linia unui orizont frânt

Şi-atunci caută repede un vant

Să coboare pe plajele pustiite de umbrele celor

Resemnaţi la cochilia cuvintelor,

La starea de scoică

Ascultând tânguirea veacului ,

Aceia niciodată nu vor zbura !

Aripile lor sunt pentru cei urcând până la soare,

Strigând zgomotos

Că lumea este prea mică

Şi deodată în celestul sevraj

Perpendiculari în picaj

Revin şi visele  se sparg

Precum ferestrele lovite de grindina verii...

Noi suntem păsările ce ştiu taina mierii

Ce se adună

La ultima furtună

A ierbii de munte,

Noi în stoluri mărunte

Dăm ocol oraşelor în care

Ne-am lăsat ochii să ne privească plutirea,

Acolo, da, acolo

Ne-am lăsat mâinile

Ce aşează pe pervazuri firimituri

Când vom veni la noapte străpunşi de foame,

Când somnul exilat de moarte doarme,

Noi încă ne vom roti

Deasupra cetăţii

Iar în numele libertăţii

Mâinile ce le-am ascuns prin sertare

Vor apăsa trăgaciul

La  ultima vânătoare

Pe această planetă cu umanităţi

Migratoare...

 

 

[Pop Dorina]

Admirație.

[gabriel cristea]

Fabulos poem! 

[Monica Pester]

Minunat ! O judecată înțeleaptă a Răului și Binelui ...  Deși,  oricând se pot transforma una în cealaltă .Și nu pentru că vrem să ne arătăm potențele ci pur și simplu,  pentru ca nu ne învățăm lecțiile și repetăm istoria, greșelile ...