Cântecul ursitei

[Corneliu Neagu]

Pe la miez de noapte cântecul ursitei,

lângă poarta sorții, mă recheamă iar,

să privesc prin vreme trupul Afroditei,

ridicat din valuri de un zvon bizar…

Se întinde zvonul dincolo de zare

peste amintirea unui vis pierdut,

iar în crucea nopții chipul tău apare

aducând ispite scoase din trecut.

Te zăresc departe, lângă o fântână,

cu apa vrăjită de un mag pribeag,                

revenit în lume să găsească-o zână

rătăcită-n visuri lângă un drumeag.

Pe drumeagu-acela, într-o zi de vară,

tu veneai spre mine, c-un surâs senin,

umbrele-nserării se-ntindeau afară

adunând sub ele tufe de pelin.

Mirosind pelinul cu arome brute,

lângă mine timpul parcă se oprea

să primesc ofranda zânei neștiute

care-n crucea nopții încă mă iubea.   

Mitul Afroditei stă acum de strajă

să-mi aline trupul prea îmbătrânit,

ascultând povestea, simt venind o vrajă

care-mi cerne doruri dinspre infinit.

 

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc, Mihaela Popa!

[Corneliu Neagu]

După părerea mea, analiza textului buche cu buche, fără a lua în seamă mesajul transmis cititorilor, bogăția figurilor de stil, încărcătura emoțională etc nu are nici-o valoare!

[Mihaela Popa]

semn de popas

[Vasilisia Lazăr]

Eu văd aici un comentariu cuminte, la subiect și argumentat. Se referă la text și nu la autor. Dacă o să citiți atent Regulamentul, o să vedeți că acest site cere comentatorilor să se refere strict la texte și nu la autori, la fel și cu referire la comentariile altora.

[Grig Salvan]

Vasilisia Lazăr, nimeni nu e aici un fel de cenzor absolut de care toată lumea trebuie să țină seama, să se conformeze și să se „corecteze”, iar unele dintr aceste așa-zise „reguli/nereguli” sunt discutabile, de aceea ne permitem, unii, să le contraargumentăm. Nu să le „minimalizăm”. Sunt total de acord ca discuția să fie una decentă, civilizată, argumentată, fără jigniri sau atacuri la persoană. Dar aroganța unor „critici” din păcate, nu se încadrează aici. Dacă nu ne putem exprima o contraopinie la obiecțiile unor comentatori atotștiutori, atunci vom prefera să nu mai intervenim în comentarii pentru a nu se simți nimeni lezat în „autoritatea” sa filologică.

[Vasilisia Lazăr]

Domnilor Grig Salvan și Corneliu Neagu, nu luați în seamă cele scrise, nu vă corectați, nu vă obligă nimeni, dar nu încercați să minimalizați niște nereguli și nici nu încercați să intimidați pe cineva să nu le mai semnaleze. Vreau ca atunci când cineva deschide o pagină ca aceasta să vadă că i s-a spus lui x sau y că nu e corect așa sau așa. Aceste comentarii/observații/sfaturi sunt pentru toată lumea, cine vrea să învețe din ele învață, cine nu, nu. Sunt convinsă că mulți alți poeți sunt fericiți să le găsească aici. Ce legătură au realizările dumneavoastră științifice, domnule profesor, cu erorile din acest text? Noi aici facem analiză pe text. Nu ne interesează altceva.

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc, domnule coleg Grig Salvan! Împărtășesc întrutotul cele scrise de dumneavoastră! Dacă veți citi profilul meu de autor, veți înțelege că asemenea interpretări minore nu mă neliniștesc deloc - sunt apărat de realizările mele, nu numai literare ci și științifice. La secțiunea fotografii sunt postate coperțile cărților mele (nu toate!) Ultima apariție, la editura CORESI, "Ecouri Existențiale", are pe coperta spate poemul BALADĂ PENTRU ZIUA MEA, care a generat, în acest cenaclu, o mulțime de discuții ne-colegiale. Sănătoși să fim că răutățile curg gârlă! Dacă nu mai sunt dorit în cenaclu, îl rog, respectos, pe administrator să-mi spună...

[Grig Salvan]

D-le Corneliu Neagu, m-am confruntat la rândul meu cu asemenea obiecții. Ele sunt mai degrabă „chițibușăreli” pe care le putem căuta și găsi la orice poet, oricât de „mare” ar fi, din literatură, dacă ținem neapărat să le găsim de dragul de a afla „pete în soare”, nu că n-ar exista. Asemenea „erori” ori nu se simt câtuși de puțin la lectură, ori sunt false erori. Cum ar fi de pildă reluarea unui substantiv, ca o continuare firească a narațiunii, de ex. „zvon bizar... / Se întinde zvonul” sau „drumeag./ Pe drumeagu-acela...” sunt reluări absolut firești pe linia expunerii. Sau „Afrodita”. Păi, dacă am făcut referire la ea o dată, de ce e nefiresc să mă mai refer la mitul Afroditei și în altă strofă? Cât despre „verbele în gerunziu”, ele sunt cele mai muzicale cuvinte din limba română. Și mie mi s-a făcut de câteva ori imputarea că le folosesc. Nu știu cine a inventat această „eroare” și de ce. Deci, nu știu cât de „productive” sunt astfel de observații... Dar, vorba Vasilisiei Lazăr, suntem într-un cenaclu, fie și virtual și ne asumăm comentarii pro și contra, replici și contrareplici, argumente și contraargumente...

[Vasilisia Lazăr]

Domnule Corneliu Neagu, aici funcționăm ca un cenaclu. Doar că e online. Atâta vreme cât postările noastre sunt publice, ne asumăm și comentariile aferente. Domnul Bedrule nu este „unul care...”. Poate ar trebui să mergeți să-l citiți. Iar ceea ce a scris aici este absolut îndreptățit. Nu v-a jignit, v-a dat niște sfaturi. Aaa, că nu doriți să le luați în calcul, e absolut problema dumneavoastră. Aici suntem ca să învățăm, să evoluăm. Dacă vrem doar laude, mergem pe facebook. Poate treceți puțin pe la REGULAMENT site. Fără supărare să fie.

[Corneliu Neagu]

A reapărut cel care nu vede pădurea, ci numai 2-3 copaci care i se par strâmbi !?