pescari de nimic

[gina zaharia]

secretul apelor dulci este
de fapt
un labirint prin care uriașii se ascund în coji de nucă
apoi plutesc în derivă până devin acrobați
ori pescari de nimic

nu contează dacă porți lanțuri de platină ori pânze de păianjen
important e să rostești corect cuvântul magic
iar stupii de suflet se vor zăvorî în grâul până la brâu
și ferit vei fi de piaza rea

iată pădurile fumegă în buzunarul timpului
ploile stau de vorbă într-un capăt de lume
la fabrica de confetti se citește

ziarul de mâine
trabucul își joacă ruleta în secvențe alb-negru
un copil desenează frica într-un bazin de înot

iar niște simboluri se pierd

la marginea Saharei

câte păpuși stricate în trestii de zahăr
câți vânători cu ranițe de hârtie
împart nordul în patru
bine ar fi să aibă măcar o pernă de busuioc
din care să izvorască sonete
cu portative de ceară
într-o carte norocoasă

(poem din starea de izolare)

[gina zaharia]

Augusta, mulțumesc!

[Chris]

da, foarte frumos, asa cum suntem obisnuiti...

[gina zaharia]

Domnule Mony, vă mulțumesc mult!

[gina zaharia]

Lisia, e respirația aceea care se dorește eliberată. Ești, de mult, prietena poeziei mele, și mă bucur. Îmbrățișări, cu drag!

[gina zaharia]

Poezia scrisă la fereastră, Sofi. Nu mi-e dragă, dar e a mea. Și am împărțit-o cu voi. Mulțumesc,

[Ionel Mony Constantin]

SUPERLATIV !

[Vasilisia Lazăr]

Gina, ți-a spus cineva că ești unică, absolut originală pe eșichierul liricii românești? Nu pot să cred că nu ți-a spus. Eu n-am văzut un alt poet care să respire metaforă în fiecare vers, să aibă atâta imaginație, dar și mesaj bine conturat, să insufle atâta emoție, să aibă tot ce trebuie să aibă un poet. Nu am văzut. 

[Sofia Sincă]

Împovărată cu starea de inutilitate pentru tot ce înconjoară, atunci când singurătatea pune stăpânire pe gândire. Ce folos că timpul merge mai departe, dacă el va merge singur.

Un strop de speranță a rămas doar în scrieri, zice poeta.

Cu deosebită admirație,

Sofi