Toate videoclipurile etichetate poem (ÎNSEMNE CULTURALE) - ÎNSEMNE CULTURALE

Ion Lazăr da Coza - Poem

2014-06-15T11:24:07.940Z

Recitare : Lucian Dumbravă Muzica : Nicolae Doboş Foto : Lucian Dumbravă

Acolo unde cerul şi pământul se unesc - Irina Lucia Mihalca

2013-09-12T20:57:57.612Z

ritate

Toate videoclipurile
Fişierele mele video
Adăugare
Opţiuni▼

Acolo unde cerul şi pământul se unesc - Irina Lucia Mihalca

Adăugat de Irina Lucia Mihalca la August 21, 2013 la 11:59am
Vizionare imagini video

Creatie video: Mihai Dabija

Acolo unde cerul şi pământul se unesc - Irina Lucia Mihalca

Norii-au plecat, ploaia s-a oprit, simţi
răcoarea şi miresmele serii?
Închide ochii, ascultă-i simfonia!
Cu tine nu mai simt nimic,
mă tulbură această melodie,
În aburii liniştii, timpul pare să se fi oprit,
prin fiecare poveste te urmez, într-un alt timp,
priveşte cerul, ascultă-i şoapta!
Ce e frumosul, dincolo de un gând?
Prin curba privirii, o apostilă,
- asocieri, atingeri, emoţii,
stări ce-şi poartă departe matricea în noi... -
Suntem reflectarea
unui creator absolut, desăvârşit,
iar cu cât ne adâncim în El, în vibraţiile lui,
deschidem porţi nebănuite azi,
dar mâine poate fi iluminarea eternului din noi.
Suntem gânduri într-o mare de gânduri,
nu pescuim nimic necunoscut, doar ceea cunoaştem.
Suntem goi şi descoperiţi în faţa Lui.
Să nu frângi aripile nimănui!

În adierea nopţii,
desfă pumnii şi lasă fluturii să zboare!
Nu pot, de teamă să nu te scap,
nu am puterea să rezist unei profunde iubiri!

Între lume şi tine plutesc,
în adâncimea cerului doar pe tine te văd,
Te caut în fiorul pe care mi-l transmiţi
în lumina eternei încântări. Nimic din tine
nu-mi este străin.
Mă porţi fascinat spre zări senine
şi clipe noi ale paradisului,
pentru acum, aici, dar şi pentru
acel veşnic acord al armoniei depline.
Zborul spre tine-i viu, om frumos al inimii mele,
Spre destinaţia finală,
în dansul spiritului te-am văzut.

O mare învolburată, un mister eşti,
ochii tăi mă răscolesc!
În aureola timpului, culcată în pliurile spiritului,
sunt doar un gând multiplicat
în evantaiul gândurilor. Tu cine eşti?
Ecoul tău, un veşnic căutător!

Vreau mai mult din tine. Sunt una cu tine,
cu lumea, cu cerul, cu marea, cu vântul,
cu lumile din fiecare.
Mă-ndrept în cel mai tainic loc,
acolo unde cerul şi pământul se unesc.
În colţul ochilor o picătură de rouă,
topită într-o lacrimă este inima ta,
Sufletul tău, mereu, va fi
călător spre-acel tărâm unde mă vei întâlni...

IRINA LUCIA MIHALCA - Să ascultăm cântecul din adâncuri

2013-08-19T09:52:13.692Z

Valleys by John Sokoloff.,Nikolai Kurganov - Violin.,John Sokoloff - Piano.,Rich Estes - Guitar.,Valleys cd available on ITUNES. AMAZON. PAYPAL,Orchard Avenu...

Să ascultăm cântecul din adâncuri

Luţziafiru di dzuâ şhi'di noapti,
un primitu eshţzâ cu pirpirunji aroşhii,
şhi njirli, şhi limunii, şhi pirâ, tuti di anvârliga! *

Somnul minţii nu are un scop,
Un zbor peste apele-oglindite de stele,
O mare cu valurile care
se sparg de ţărmul sufletelor noastre,
Un foc biruit de apă,
O uimitoare clipă de iubire!
Acolo unde cade o stea ies toţi
să se hrănească.
Toate păsările cântă în limba lor,
chiar dacă nu toţi au ureche muzicală.
Nu s-au trezit, încă, cei ce trebuie
să simtă frumuseţea acestui timp!

Momentul impactului particulelor
ce se izbesc între ele,
momentul care le va schimba destinul
pentru totdeauna. O clipă, doar!

Fac dragoste literele-ntre ele,
unite-n fir de borangic.
Ca să simţi gustul apei trebuie să cauţi
picătura în secetă. Se poate
şi cu emoţie, doar, să arzi şi să trăieşti!

Tu, dansator al soarelui, oscilezi
ca un ac de busolă între nord şi sud,
între est şi vest! Cheia e-n tine!
Cred că abia acum ai realizat
ce-nseamnă sacrificiul
pornit pentru sufletul din oglinda ta.

Caută răspunsul în globul de cristal,
reflectaţi suntem în oglinda lăuntrică!
Părea un fluviu ce nicicum
nu poate fi trecut înot.
Mă aşteptai la mal cu focul aprins
să-mi usuci hainele. Asta eşti tu!

Am cucerit priveliştea ta, mulţi maci pe acolo,
mult dor de libertate de exprimare.
Aşa am văzut! Îmi place ce-am găsit:
o gazdă bună, cu ceaiul fierbinte pe masă,
dispusă să se uite fix în ochii oaspetelui ei.

- Vino şi stai lângă mine, iubitule,
Să ascultăm cântecul din adâncuri,
murmurat cu ochii-nchisi!
Vioara mea, vioară care vibrează cu mine,
altfel, o piesă doar, fără maestru!
Vioara prin care ţi-ai cântat balada durerilor,
O magică iluzie este viaţa!

Dacă n-ar fi atinsă nu ar cânta,
aşa cum, nici fulgerul ce-atinge marea
nu ar face perla un timp.
E fericire-atinsă cu vârful degetelor,
un gust şi un miros inconfundabil!

Fără a mai căuta în afară,
ziua de mâine tot va veni.
Pătrunzi adânc în lumina zâmbetului,
înţelegându-te, crescând în propria fiinţă,
Acela eşti tu, cu-adevărat, în rest,
totul se schimbă!
Nu orice vioară cântă după cum
simte sufletul, ţi s-a întâmplat ţie!

Oamenii se deosebesc
prin cuvintele rostite, doar faptele ne fac eroi.
Dacă trasez mediana văd excelenţa,
sublimul simţirii naşte viaţa sau zeii.
Tu yilii nâ mutrimu t'as nâ videmu fârâ di câsuri...**

Cât de departe eşti de tine, când uiţi
sămânţa de lumină sădită
ce-aşteaptă să-ncolţească, să crească, să-nflorească!
__________________________________
Luceafăr de ziuă şi de noapte,
o poveste eşti cu maci roşii,
şi-albaştri, şi galbeni, şi flacăra dinprejur! *
În oglindă ne privim pentru-a ne vedea fără de greşeli...**
(traducere din armână)

IRINA LUCIA MIHALCA - Peisajul pictat în câmpia din noi

2013-03-26T19:31:00.199Z

Creatie video : Angela Iosif
Irina Lucia Mihalca - Peisajul pictat în câmpia din noi

Peisajul pictat în câmpia din noi

Priveşti în oglinda câmpiei din noi,
priveşti
şi continui obosit drumul,
- fără să ai voie
să atingi pământul şi nici stelele -
prin lumi îndepărtate,
în disperări,
prin umbrele luminii lunii,
în tăcute abisuri, în surde dureri,
în sângele devenit gând, apoi cuvânt.

Umbre de nelinişti au crescut în tine,
ţi-au acoperit, unul dupa altul,
toate ungherele trupului, dar şi bucuria care-ţi urma,
- tremurul fiecarei celule, misterul, dorinţa -
un culoar din nesfârşitul labirint
prin care-alergai din ce în ce mai tare,
ştiai că oricare alee te va duce,
prin adâncul ochilor ei,
tot în centru, la ea,
chiar dacă voiai să le parcurgi pe toate.

Stai şi priveşte în jurul tău! Priveşte
distanţa din inima ta,
revino la tine şi compară drumul parcurs,
De la tine la tine, până la noi şi-napoi. Priveşte!
În adâncul tău, în adevărul luminii tale:
Au fost zile şi luni, au fost ani...

A fost primăvara lunilor de mai,
dar şi canicula lunilor de vară, cu furtunile
şi ploile torenţiale
ce ne-aplecau copacii până la pământ,
când totul se-ntuneca, în sunetul tunetelor,
iar dacă mi-ai fi prins mâna aş fi tresărit,
la fiecare fulger,
cuibărindu-mă la pieptul tău.

A fost toamna, cu galbenul ei suspin,
în care priveai
marea şi pescăruşii, copacii
şi zilele scuturate în aromele serii,
prin visele risipite din sărutul dimineţii,
pe un drum întins,
până la soare, dincolo de nori.
A fost iarna viscolului din ferestrele noastre
şi a mai fost ceva, a fost viaţa
prin care-am trecut împreună, clipă de clipă!

Mai târziu a venit altceva. Fără regrete,
poate că este în legea firii,
poate că n-am ştiut, poate că altfel nu se putea,
- o lege a creşterii şi-a descreşterii -

Ne-a mai rămas doar acest timp să-l trăim,
Este puţin, mult, contează, oare?! Uită-te în jur,
coboară în tine şi priveşte,
în lumina strivită sub geană,
dinăuntru în afară, tot ce-am parcurs,
în cercul fiecărei clipe,
picătura de rouă dintre cer şi pământ,
viaţă noastră aşa cum a fost,
singura noastră viaţă.
Nu avem nevoie de trecut,
noi ce ne uităm la viitor şi ne ardem pe clipă!

IRINA LUCIA MIHALCA - În fiecare stea există un suflet

2013-03-18T19:32:35.637Z

Une âme vit dans chaque étoile - Irina Lucia Mihalca
Traduction par Onoria Danaila
Creatie video: Angela Iosif

Une âme vit dans chaque étoile - Irina Lucia Mihalca
Traduction par Onoria Danaila

Regarde le soleil couchant, écoute le bruit de la mer,
De cette mer sauvage, débordante de vie, avec ses couleurs fascinantes,
Avec les vagues qui s'y fracassent sur les rochés!
Des rivages ou les vagues se jettent en se brisant en milles morceaux – destin!

Nous sommes semblables à la mer, innocente et tourbillonnante,
En lute constante - calme à la surface mais irrépressible en profondeurs!

Des gouttes de rosés aux portes de l’âme sont les larmes,
Perles de sueurs de notre ange
qui a du mal à nous porter parfois!

Du désir, de la nostalgie, des doux chuchotements,
D’une larme de notre âme, des ailes d’anges,
Des sentiments exquis, des esprits assoiffés,
Un peu de larmes, des grands désirs!

Pour cela le vent souffle dans les champs, il a des choses à dire
Car dans les champs les coquelicots ne peuvent être entravés.
Par le regard, tu les peins à la lumière des étoiles et de la lune,

Celui qui a le temps devant lui ne connaît rien,
Ta douleur secoue les roseaux de l’étang des sombres nuits..
O, séparation! Profondeur de la vie sortie de l’ombre de la nuit!
Innombrables pétales gisent sur le chemin rocheux…

Un œil regard à travers le lit de la rivière qui coule - l’âme
Attendant le passage sur l’autre rivage vers la rencontre de l’âme.

Pour chaque personne la rivière est différente,
l’attente et la rencontre aussi. A la fin ils passent tous sur l’autre rivage,
à la destination… Vers la rivière Léthé, la rivière de l’Oubli!

Si tu étires ta main, tu pourras m’atteindre, caché dans ton ombre!
J’ai tendu ma main pour caresser ton âme!
Dans chaque étoile vit une âme, touche-la pour t’émerveiller!
Tu sais, les étoiles cueillis revient dans les cieux!

Nous n’enlevons pas les étoiles de leur place dans les cieux
Nous les touchons seulement, voilà le grand rêve des humains!
Un jour nous aurons une étoile,
Des parties de nous arrivent la bas - notre lumière!

În fiecare stea există un suflet – Irina Lucia Mihalca

Priveşte apusul, ascultă sunetul mării,
acea sălbatică mare, plină de viaţă, în culori fascinante,
care se zbate la ţărm printre stânci! Un ţărm de mare
pe care valurile se sparg în mii de bucăţi-destin!

Asemeni mării suntem - curată şi învolburată,
într-o continuă zbatere, calmă, dar în adâncuri de nestăvilit!

Boabe de rouă la ferestrelor sufletului sunt lacrimile,
Broboanele de sudoare ale îngerului nostru
ce ne ţine în braţe sufletul, atât de greu uneori!

Din doruri, din nostalgii, din noi, din şoapte,
din lacrima sufletului nostru, din aripile îngerilor,
Din simţiri delicate, din minţi însetate,
din lacrimi puţine, din doruri multe!

De asta şi vântul merge pe câmp, are multe de spus,
căci acolo, pe câmp, macii nu pot fi îngrădiţi,
Cu privirea îi pictezi la lumina stelelor şi a lunii,

Cel ce timpul îl are în faţă nimic nu ştie,
Tânguirea ta cutremură trestiile iazului albastrelor nopţi,
O, despărţire! Adâncă viaţă din umbrele nopţii!
Multe petale se aştern peste cărarea pietrelor!...

Un ochi se uită pe albia râului ce curge - sufletul
ce aşteaptă să treacă râul spre întâlnirea cu spiritul.

Diferă râul de la om la om, diferă aşteptarea
şi întâlnirea diferă. Într-un final, toţi ajung dincolo
la terminaţie... spre râul Lethe, râul Uitării!

Dacă întinzi mana mă vei atinge, sunt în umbra ta,
- Am întins mâna, îţi mângâi sufletul!
În fiecare stea există un suflet, dacă doar o atingi rămâi vrăjit -
ştii că stelele care sunt culese ajung tot pe cer!

Nu noi dăm stele jos de pe cer, trebuie doar
să le atingem - iată marele vis al pământenilor!
Ajungem să avem şi noi o stea,
părţi din noi ajung acolo - lumina noastră!