Vindecarea inimii
prin strigătele memoriei
cu doruri păluite în piept
fragile ca o lacrimă
ca o pasăre
înveți să nu te mai izbești
de lucruri
de timp
pleoapele cer bis luminii
cerul nu cade peste bobul de rouă
peste statuile goale
peste șoldurile destinului
umbrele dorm
pe tăciuni
aruncă tristețea
nu vezi cum mușcă din clipe
viața
și spui că "timpul e dușmanul tău"

Motto: "Poţi să-i iubeşti pe toţi oamenii cu aceeaşi dragoste – şi chiar trebuie să-i iubeşti – dar nu aştepta niciodata nimic de la ei, fiindcă-n clipele tale cele mai grele vei fi mereu singur. "

De-oglinzi orbite, voi, ochilor, fugiți

Cu-al clipelor grăunte-n legănare;

De bunăvoie cu poftele robiți,

O groază surdă dinspre zare-n zare.

De vorba plumburie prea curtați,

Drept adevăr mustind în depărtare,

Între a fi sau nu de fel…

Cine-ar putea răpi a crinului splendoare

În care cresc de voie mistere ce-nstelează

Cu fin parfum de viață ce-n freamăt scânteiază

În lacrimă, în zâmbet și-n gânduri arzătoare?...

Ai zice că n-am treabă de caut eu răspuns,

Sau orice căutare ar fi un vis de aburi;

Plăcut să-i fii alături când luna învârte zaruri

Domnește, visătoare urcând un cer străpuns.

Când vrea să-nalțe fruntea prin ceața zorilor

Se-mbracă în lumina-i doi…

Scriu și înod firul care topește inima
fac lucruri pentru ziua următoare
incurabile stângăcii se leagănă în suflet
pe picioare
până cineva întoarce capul
o vorbă
ei bine hai să vedem
unde ne aruncăm privirile neputincioase
fără să pierdem ceva
din noi
din admirabila seriozitate
ne-am putea rostogoli
într-o tăcere fermecătoare
de vom spune una sau alta
cât de liberi am fi
adânciți în gânduri ca-ntr-un gol dulce