Oftează de iubire doi maci umbriți de temeri,

Agonizând în arderi de doruri vinovate,

Împart cu tine stele, neșanse și poveri,

Mă…

recit și eu

 prin gări pe la metrou

 și la fiecare colț de stradă

 mila trecătorilor

 cu inima mare cât un leu

 atâta costă azi pâinea lui…

aici nu accept mai puțin,

dacă înțelegi iubirea

ca pe o funie de care atârnă inima mea,

pendulă între rătăcirile tale

și unghiul mort în care rămân suspendată după,

neștiind…

d-lui Ion Vanghele

Dragul meu, e-o toamnă blândă

Ce în noi cu cețuri suie,

Zile gri s-au pus la pândă,

Simți mireasma de gutuie?!

Tu-mi…

nu trageți în fluturi 

mor oricum prea devreme

zilele lor sunt numărate

convertite în zbateri de aripi 

și flori de câmp

așa miroase viața 

moartea…

am demascat uraganul acela îmbelşugat…

Păsări străine, soare bolnav

(mamei mele)

În fiecare dimineaţă mă întâlnesc

cu mine

îmi surâd, îmi plâng,

după cum se-anunţă ziua.

Din adânc suie…

de mine

mai mult decât sunt nu sunt

o arhitectură simplă

nestudiată

în care semantica toleranței

își tonifică tenul

cu fiecare…

Notă de constatare: „Erorile din text este făcute din greşeală"…

Cuţite-nfipte-adânc în duşumele

pahare sparte-ntruna de pereţi,

suspine lunecând printre zăbrele

iubire fiartă-n ciorbă de creveţi.

Trăiesc un…

Mereu îmi este dor de-o întâmplare

uneori îmi las privirile agăţate de fereastră

să prindă ultimul apus sub pleoape,

ultimul zbor spre cuib al unei păsări nehotărâte,

ultimul…

E o vreme de toamnă în toate...

Copacii îmi plâng pe margini de drum,

În ochiul de cer cu frunze uscate

Se-nfig vălătuci de nori și de fum.

Se sting în…

Am plâns şi-n somn de dorul tău copile

Când depărtări tăcute te-au furat,

Iar ochii stinşi, nenumărate zile,

Eu doar în ploi de lacrimi i-am spălat.

Nu mai ştiam de este…

Plouă mărunt, pe trotuare

vântul se-avăntă fără milă,

trecători prinşi de înserare

pun alinarea clipei în argilă.

Se moare greu de…

Îmi voi aduce aminte

în noaptea frământată cu dor

de aluatul moale în care modelam copilăria

de frânturi de pași scârțâind podeaua…

aici plouă mohorât de parcă

“Aşa beu oamenii buni…

zidesc tăcerile

lovite de timp



ca o rugăciune

înaintea pâinii

mă frâng

în mâinile tale

cu smerenia…

 Nu mă atingi și totuși eu te respir în toate,