Sunt fulg atras de stânca disperării,

Mă uit spre stele, stelele-au apus

Pe când, deschise-s portile plecării

Lăsând în urmă un destin…

ai construit un zid între tine și lume,

dragostea nu mai e casa ta cu pașii ei înceți,

cu tăcerea ei înflorită

în spatele fiecărei realități există o…

Scriu cu buldozerul

în cariera unor inimi de piatră

scriu cu tancul istoriei…

deodată lumea noastră se rotea,

bezmetică părea, nepricepută,

ne ridica-n vârtej de peruzea

și ne-azvârlea în lanul de cucută 

otrava în clepsidră…

ziua în care lumina se confundă cu tristețile

unei alte săptămâni ce așteaptă să-nceapă

să-și mănânce cu pătura-n cap diminețile

mă unge  omul care sunt din iubire și…

Măi, haiducule cu pană

La căciula cea rotată,

Adu-mi inima îndată

Și nu mi-o lăsa furată

De privirea ta…

obosită de freamăt

marea-și înghite valurile

adormind printre scoici

şi iluzii de sare

stele aprind candelabre

închid pleoapele…

Se scurge fără rost această vară,

noi îngropăm speranțele în doi,

doar…

Cingătoarea iertării,  pe drept,  i se cuvine păcatului

(O soră și-un frate,  prinși în dansul zdrobirii de inimă) -

Dumnezeiesc compromis!

Temeinicia justițiarilor e…

Privește neaua moale din palma mea cea stângă!

Printre prăpăstii calde și munți săpați de ape,

Stau treze dulci alinturi, ce n-ar…

(Cu plecăciune, confraţilor mei glorioşi)

*

Eu nu râvnesc la vreo coroană,

Căci am coroana mea de spini

Şi fruntea toată mi-i o rană

Din truda mea prin…

Ploile îngenuncheau pe la porți,

cuvintele topite mai pluteau un timp,

între îmbrățișări restante,

doruri durute rupeau…

ploaia deschide brazde adânci,

râul îi bea apa



bucuria aceea a ta născătoare de îngeri

se pierde pe cărarea…

dimineața am nevoie de carbohidrații

unei femei

nu-i poți spune la prima oră nimic în afară de

p.s.

îmi ești dragă

te iubesc înseamnă 

prea…

(elidă)

Lemnul morii plânge, sângeră-anotimpul,

Tăvălugul vieții îmi sfărâmă timpul.

Lemnul morii plânge, nu mai naște pâine,

Înserarea urcă, peste…

obosite de drum, abia-mi mai târam

picioarele grele... și-abia-mi mai duceam

povara din spate precum calul în ham

adormisem sub cerul adânc și visam

eram ușor și…

femeia m-a luat în brațe 

deasupra ei păsările trăgeau semnul infinitului

în care lumea își punea marea speranță

am tăcut cu privirea păstrând între sâni 

un punct mereu cald…

Calcă Roma în picioare…

Ajuns pe plaiul încă necosit

am regăsit minunea căutată,

fânețele cu chip…