(din volumul în lucru „C(o)lecție în doi” – Vasilisia Lazãr, versuri / Mihai Catruna, grafică)
zbor
palmele tale aripi
scrijelite de gânduri
căuș peste trupul meu
adorat de tristeți
aprind păcate primordiale
cheamă
din adâncuri
neuitări
și-n zborul acesta înalt
suntem atât de frumoși
de unici
de inimitabili
încât lumea ar putea începe
cu noi
și tot cu noi
s-ar putea sfârși
în căldura palmelor tale
inima se fărâmițează
eliberează cuvinte
dă dezlegare la poezie
cheamă liniști fără coșmar
și răsărituri
fără de apus
cuibărită în palmele tale
ating Cerul
și-L privesc în ochi
pe Dumnezeu
Adaugă un comentariu
Un poem cât un oftat. Din acela care aşază sufletul în făgaşul iniţial, de la început de lume.
emoţionant! aDa
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE