Vis de cireș

[Adelina Labic]

Cireșul copt se rumenea la soare,

Ca un bătrân, de iarnă ce-a scăpat.

Și ațipea cu dor, de-o întâmplare

Cu un Ion ce vine la furat.

Și rezemat de timpul fără leac

Zări cireșul, parcă, pe bădița

Cum stă de vorbă cu un Prepeleac

Pe-un cal Bălan cum plânge Smărăndița.

 

Zâmbea prin somn Copilului cel Mare,

Cu ramul său de fructe interzise

Și frunzele cu ochi de mărioare,

Dar pupăza îl deșteptă din vise.

 

Albinele în floare răscoleau

Nectar virgin, cu-aripa ascuțită,

Iar două umbre lungi se cuprindeau:

Un cireșar și-o humă-nsuflețită...

[Adelina Labic]

Mulțumesc mult, Doamnă Vasilisia Lazăr, pentru oportunitatea de a face aici schimb de experiențe și de a ne apropia prin poezie! Mulțumesc mult Doamnă Mihaela Popa pentru gând frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Minunat! Într-o Românie din ce în ce mai înclinată către tot ce nu e românesc, iată că cineva mai gândește și mai trăiește românește. 

[Mihaela Popa]

feeric, delicat, frumos!

[Adelina Labic]

Mulțumesc frumos tuturor celor care au simțit și trăit un strop din Amintiri! 

cu drag, 

Adelina 

[Nădejde Angelina]

Am trecut cu drag prin amintiri din copilărie! Frumos!

[Valeria Merca]

Superb! Am poposit în lumea celui  mai iscusit, cunoscut şi admirat povestitor pe care l-a dat neamul românesc.

Felicitări!

[Chris]

foarte frumos!

[Mihaela Suciu]

Minunat! La mine cireșul abia acum s-a scuturat.

[Sofia Sincă]

De prin poveștile lui Creangă adunate.

Frumos, candid!

Am citit cu plăcere,

Sofi