Vine Iarna

Vine iarna, iubito, vine iarna,
Ninsorile coboară dinspre munți,
Durerile din ghețuri se adună,
Albastrul se albește peste punți.

Iar curge suferință-n cruntul vifor,
Cuprins de remușcări îngheață iadul,
Și demonul zăpezii ne-nconjoară,
Dar verdele iubește încă bradul.

Și arde focul de trosnește-n sobă,
Se joacă-n flacări galbene-n priviri,
Și ochii sunt scântei cu dor în taină,
Iar sufletul e-nchis în amintiri.

Sub cerul alburiu povestea toarnă,
În drumuri albe anii se tot pierd,
Iar ninge, cu petale fierbe vântul,
Și te iubesc și-n vise te dezmierd.

Vine iarna, iubito, vine iarna,
Singurătăți mai cern al lor motiv,
Iar toamna-n fulguire e răpusă,
Dar te iubesc în veșnic emotiv.

Vizualizări: 134

Îmi place

Membri cărora le place: 6

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !

Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE

Comentariu publicat de Aurel Petre pe Decembrie 1, 2016 la 12:03pm: Mulțumesc, Nelu !

Comentariu publicat de Aurel Petre pe Decembrie 1, 2016 la 11:57am: Mulțumesc pentru trecere și observații, doamnă Valeria, domnule da Coza. Considerație ! Doamnă Vasilisia, mă bucură aprecierea și comparația dumneavoastră, am simțit la fel poezia. O să iau în considerare sugestia dumneavoastră. Vă mulțumesc ! La mulți ani tuturor de ziua României !

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr pe Decembrie 1, 2016 la 1:54am: Neapărat trebuie modificat versul „Vine iarna, iubito, vine iarna,”, fiindcă strică ritmul. Ceva de genul Iubito, vine iarna, trista iarnă sau ceva similar.

O poezie romantică și care mă duce cu gândul la Bacovia, dar și la Adrian Păunescu. Ar putea fi folosite versurile pentru o melodie folk. :)

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Decembrie 1, 2016 la 1:29am: Prea multe cuvinte mărunte de legătură.

Se vede dorința de mai bine.

da Coza

Comentariu publicat de Valeria Merca pe Noiembrie 30, 2016 la 8:24am: Cu excepţia versului Vine iarna, iubito, vine iarna, descopăr un progres în ce priveşte prozodia (aici mă refer, cu precădere, la ritm) şi acest fapt e îmbucurător. Persistă încă expresii uzuale: Ninsorile coboară dinspre munţi, Şi arde focul de trosneşte-n sobă. Mai multă atenţie trebuie să acordăm exprimării corecte, literare. Nu e tocmai rău.:)

Comentariu publicat de Nelu Preda pe Noiembrie 29, 2016 la 10:33pm: Interesante versuri! Chiar dacă mai necesită cizelare, am citit cu plăcere!

Comentariu publicat de Aurel Petre pe Noiembrie 29, 2016 la 6:56pm: Mulțumesc pentru trecere, doamnă Sofica. Să vă explic metaforele poeziei așa cum am interpretat-o :

Ninsorile urcă( pe cer) dinspre munți, iar urcă e o expresie, dar se poate schimba așa cum mi-ați arătat dumneavoastră...''În drumuri albe anii se tot pierd'', adică anii se termină în iarnă...''drumuri albe'' metaforic vobind.... Iar ninge, cu petale fierbe vântul, ''petale''semnificând fulgii de nea. Iarnă frumoasă vă doresc.

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Noiembrie 29, 2016 la 10:54am: Deși s-ar vrea o poezie romantică de un romantism târziu și rece, există ceva ce nu merge. Poate rima din două în două versuri și aia precară, ce taie complet muzicalitatea, poate ritmul schimbat mereu pe vers, poate cuvintele greoaie din vers, prea multe substantive articulate hotărât și din nou prea mulți de și.

Ex: Ninsorile urcă dinspre munți, - din munți nu poate urca, cel mult poate coborî. Merge și Ninsori coboară dinspre munți,

În drumuri albe anii se tot pierd, - albe ani... devine aliterație nefericită. Aliterația poate fi și figură de stil, dar aici mai mult strică.

Iar ninge, cu petale fierbe vântul, - aici mi se pare nonsens...

Dar iarna a venit și pe la mine.

Semnul meu,

Sofy