Viața ca țeapă

[Corneliu Neagu]

Prea multe întrebări fără răspuns

în cuget se adună nechemate –

adesea te întrebi cum au ajuns,

de parcă-ar fi rănitele păcate,

plecate din spitalul de nebuni

când doctorii adorm de oboseală

în paturile-ntinse pe tăciuni

de fete mari fugite de la școală.

 

Iar gândurile strânse la un loc

pe umbre reci de cruntă neuitare

ne bântuie cu întrebări de foc

venite fără veste pe-o cărare

cu dale-nguste trase-n keramit

de un pietrar cu studii doctorale

și grad de colonel acoperit

dar neștiut de nimeni în spitale.

 

Avem, desigur, multe îndoieli,

în cugetele noastre dau năvală,

punând la cale alte rânduieli,

forjate de pietrar pe nicovală,

când treaba lui de ofițer sever

prin curtea plină de țigări fumate

îi amintește de un revolver

furat în urmă cu un an-jumate.

 

Din când în când ajunge la raport

dar nu la cel de gardă, în spitale,

ci undeva pe un teren de sport

sau noaptea prin localuri epocale

de infiltrați cu acte de actori

prin teatrele de opere postume,

iar câteodată simpli amatori

de bancuri nesărate și de glume.

 

Tu te frămânți, desigur, în zadar,

biet cetățean cu drepturi garantate –

minciuni umflate vei primi în dar

sau chiar pumnale-nfipte pe la spate.

Târziu, când timpu-ajunge la sfârșit

și te așează pe cântarul vieții,

vei fi același ins nedumerit –

un simplu visător … ca toți poeții !

 

 

 

[Ada Nemescu]

Mă bucur că ați repostat!

Revin cu aprecierea unui text ce descrie realitatea în mod direct, cu franchețe...

*Ț-ul * repetat din titlu, îi dă o notă incisivă!

Viața ca țeapă

Considerație! aDa