Veto!

[Ghiţă]

Îmi intonau că, -n orice clipă,

m-aş putea trezi...

Eram prea crud

şi visele crude nu găzduiesc viermi,

precum nici râturile ascunse sub mască

nu-s tălmăcite-n grohăieli.

Visele crude nu alterează,

căci stau la umbra rădăcinilor

din care cresc parmacii* gardului

printre ştachetele căruia

mi se destăinuie viitorul.

Chezăşuiesc şi pentru visele tale -

nu au cum să se descompună;

dar (păzea!)

neapărat vor fi spurcate

de râturi ascunse sub mască!

Acum, ţine de tine :

să îngădui ruşinea

sau s-o cheltui pe pofte...

Acum, ţine de tine :

să rămâi crud

sau să devii crud...

Eu renunţ să mă mai trezesc...

parmac* - par, stâlp la gard

[Ada Nemescu]

Nerenunțarea, sau curajul în formă incipientă. Un mesaj puternic, m-a prins.

aDa 

[Vasilisia Lazăr]

O poezie cu o simbolistică densă și o tensiune interioară care obligă cititorul la reflecție. Dincolo de imaginile insolite și de limbajul metaforic, poemul vorbește despre păstrarea nealterată a ființei în fața degradării morale și despre responsabilitatea alegerii. Finalul, construit pe opoziția dintre inocență și cruzime, lasă un ecou puternic și transformă textul într-o meditație asupra libertății și a conștiinței. O poezie profundă, care nu se epuizează la prima lectură. 

M-a oprit versul: „Acum, ține de tine: să rămâi crud sau să devii crud...”
Este extraordinar. În limba română, același cuvânt poartă două sensuri. Crud poate însemna nealterat, curat, viu. Dar poate însemna și nemilos. Toată poezia se strânge în această ambiguitate. Nu știu dacă tu ai construit poemul pornind de aici sau ai descoperit-o pe parcurs. Dar este o găselniță poetică foarte bună.

Iar finalul: „Eu renunț să mă mai trezesc...” nu l-am citit ca pe o capitulare. L-am citit ca pe un refuz al unei lumi în care măștile și „râturile ascunse” au devenit regula. Este un final amar, dar foarte coerent cu întregul poem.

Felicitări, Gheorghe!

[Chris]

un tablou sumbru incheiat in mod pesimist! 

[Grig Salvan]

Dramatică zbatere în vis, între somn și trezie, cu îndoieli și ezitări, cu teamă, dar și speranță.

[Ghiţă]

Să ne dea Domnul înţelepciunea şi trăirea cea adevărată pentru a rezolva şi această patimă!

Vă mulţumesc, Ada Nemescu, pentru gând şi apeciere!

[Ada Nemescu]

Tranșant, poate dur...

Dar de o mare sinceritate și asumare.

Să fii crud, să rămâi crud... aceasta-i întrebarea.

aDa✍️