Valenta: sărut o frunză

[Stanescu Valentin]

 

                              sărut o frunză

                            dintr-un gorun

                                       şi frunza

                                          cea din

                                              prun

 

                                                     sărut o frunză

                                                     din snop de mei

                                                     şi frunza

                                                     cea din

                                                     tei

 

                            sărut o frunză

                      din plop stingher

                                         şi raza

                                        cea din

                                               cer

 

                                                   sărut o frunză

                                                   ce-aduce-n dar

                                                   aer din

                                                   verde

                                                   clar...

 

[Stanescu Valentin]

Doamnă Mihaela Popa, cred că şi prin Anglia frunzele încept să coloreze decorul. Si-au adus aportul la primenirea aerului, în ciuda criminalelor defrişări, urmând să treacă în mineral prin arderea umedă, după ce ne vor încânta privirile... Iată-ne aproape de ultimul amurg!

 

Valenta: ultimul amurg

 

ultimul amurg

arde-n apus

vara din

nou s-a

dus

 

ultimul amurg

stelele tac

ţânţarii-s

fără

ac

 

ultimul amurg

august s-a stins

ca mâine

câmpu-i

nins

 

ultimul amurg

sub cer smarald

e-al toamnei

mândru

fald...

[Mihaela Popa]

tare frumos!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia, ce poezie comentariu aţi făcut acestui mănunchi de cuvinte care aduc recunoştinţă clorofilei ce dă viaţă şi întreţine viata vietăţilor pământului! Mulţumesc pentru volumul Haiku al Domnului Ion, volum ce a stat la baza Valentelor!

 

[Vasilisia Lazăr]

Poemul adună într-un joc de cuvinte și sonorități câteva dintre semnele delicate ale naturii: frunza, copacul, raza, cerul și aerul. Repetiția „sărut o frunză” îi dă textului un ritm de incantație, iar succesiunea gorunului, prunului, teiului și plopului alcătuiește un mic peisaj vegetal. Dincolo de jocul rimelor, rămâne gestul simplu al apropierii de natură. 

[Stanescu Valentin]

Chris, cred că de multe ori faci gestul sărutului în mod involuntar când vezi o floare, un mugure, un copil, un pui de pasăre, etc. Când trec în plimbarea prin crângul grădinii ating cu mâinile şi buzele sufletului măreţia verdelui, măreţia frunzelor. Ce am fi fără ele!

 

[Chris]

sarutul in aceste imagini este aproape ritualic, un ritual de multumire si plecaciune in fata naturii. 

[Stanescu Valentin]

Crinu, dacă nu ar fi existat frunza ca suport pentru viaţă la întâlnirea razelor solare cu apa şi aerul omenirea nu ar fi existat. Cred că nu greşesc. Se poate scrie şi despre prune o poezie de toamnă.

 

                                                  prune brumării (valentă)

 

                                           prune brumării

                                               amurgul roş’

                                                  toamna ne

                                                         râde-n

                                                               coş

 

                                                                    prune brumării

                                                                   papile culci

                                                                   pe lespezi

                                                                   moi şi

                                                                   dulci

 

                                       prune brumării

                                           stau pe un fir

                                                     lăstunii

                                                          firav

                                                              şir

 

                                                                  prune brumării

                                                                  capac strângem

                                                                  peste un

                                                                  cuib de

                                                                  gem...

[Crinu Sorin Leşe]

Domnule Valentin, iertare c-am făcut o glumă mai prozaică, dar mă gândeam că fructul este rostul ultim al frunzei. Cred că s-ar putea scrie o poezie despre acest rost.

[Stanescu Valentin]

No comment!

[Crinu Sorin Leşe]

Să-mi fie cu iertare, dar nu era mai bine să fi sărutat o prună? Ați fi avut ocazia să mușcați din ea. No, zic și eu. Îmi amintesc cum tata cânta la frunză de păr și mereu rămânea flămând de pere.