Valenta: liniştea serii

[Stanescu Valentin]

 

                  liniştea serii -

                   acum o-aud

                                adie

                          dinspre

                                 sud

 

                                       liniştea serii -

                                       coboară-n dud

                                       se-mbracă-n

                                       verde

                                       crud

 

                 liniştea serii -

                  Venus şi ea

                           răsare

                            primă

                               stea

 

                                     liniştea serii -

                                     amurg senin

                                     sufletul

                                     ne e

                                     plin...

 

[Stanescu Valentin]

aDa, la bună vedere a cuvintelor frumoase, ca o haină a sufletului. Plimbarea de seară în grădină, departe de lume, este ca un dar, ca o terapie a sufletului. De aici au izvorât şi tablourile acestei Valente.

[Stanescu Valentin]

Tina, mulţumesc pentru trecerea prin universul gândurilor mele de seară de vară. Îmi plac versurile tale dezlănţuite şi pline de metafore. Îţi plac Valentele ca nişte fotografii din natură şi secvenţe ale unor stări sufleteşti la ceas de seară...

[Ada Nemescu]

liniștea serii, o încântare... ca respirații în balansoare

liniștea serii, balsam și dulceață

doar risipită

de-o  dimineață

aDa 

[Calin Tina]

Greierii o sa i auzi doar când vor cânta în sufletul tău! Citit cu deosebită plăcere, în liniștea serii!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia, trăim episoade de vreme şi vremuri ciudate. În sud, am avut zile plăcute de vară cu temperaturi acceptabile în înşiruirea lor întreruptă de ploi care au bucurat pământul însetat. Este vremea treieratului la grâu şi lucrurile merg în firescul lor în jur. Liniştea serilor de vară era deseori acompaniată de trupe de greieraşi. În vara aceasta nu i-am auzit încă...

[Vasilisia Lazăr]

Textul surprinde în puține cuvinte farmecul unei seri care se așază lin peste lume și peste suflet. Imaginile delicate, ritmul domol și simplitatea expresiei transformă liniștea într-o prezență vie, ce coboară odată cu amurgul și cu prima stea. Un poem sensibil, în care natura și trăirea interioară se întâlnesc într-o armonie ce aduce pace și împlinire.