Vacanțele de vară s-au sfârșit

[Corneliu Neagu]

La margine de codri seculari

măceșii răzvrătiți ne stau în cale,

ajungi târziu, trecând printre arțari,

purtând în ochi miraje ancestrale.

Mă-mbrățișezi cu un sărut prelung,

simt liniștea tăcerii cum se curmă,

aș vrea din sărutare să mă smulg,

presimt îmbrățișarea ta din urmă.

 

Dar ne oprim, te-ntorci către apus,

cu ochii adânciți departe-n zare,

eu te privesc din umbră readus

dintr-un deșert cu dune mișcătoare.

Resimt răceala din sărutul tău,

adânc intrat în buze, ca o lamă,

și îndoiala-n suflet, ca un hău,

strivind-mă cu reci fiori de teamă.

.

Tăcerea-n jur devine tot mai grea,

mă-ndepărtez pe clipa care moare,  

rămasă neclintită-n urma mea,

te rătăcești prin razele de soare.

Aș fi dorit să mă oprești din drum

dar te-ai ascuns în falduri de tăcere,

pe când apusul prefăcea în scrum

 dorințele din gânduri pasagere.

 

Vacanțele de vară s-au sfârșit –

ai dispărut în prima zi de toamnă,

eu mai păstrez doar dorul răstignit

să ți-l trimit ca amintire, doamnă!

 

 

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, dragă prietenă Floare, pentru minunatele tale aprecieri și felicitări!