unchiul

[Darie Giurgiu]

unchiul a murit într-o iarnă
precum o stea singuratica după o ardere îndelungată
prea devreme să-mi duc ideile la capăt,
îmi reținuse pauzele, asemeni unor lacrimi
în amiezi suspendate de gânduri
 nu putea să le rumege
ca o  pâine pe care o aducea zilnic
cu rata de la oraș,
se întorcea adesea să-și odihnească sufletul
în iarba unde urma să-și clădească din cuvinte
casa.

[Ion Lazăr da Coza]

Interesant.

da Coza

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Frumos, dar titlul nu-mi place. Putea să se cheme altfel, mai puțin explicit.

[Bidulescu Constantin]

   Bătrânii satului (Rondel)

 Când noaptea lin coboară peste sat,

Iar stelele pe boltă licăresc,

Se-ntorc săteni cu pasul apăsat,

Şi îngânând un cântec bătrânesc.

 

Feciorii lor demult s-au dispersat,

Şi nu se mai întorc, oricât bocesc,

Când noaptea lin coboară peste sat,

Iar stelele pe boltă licăresc.

 

Ogorul e cu buruieni lăsat,

Bătrânii vor, dar nu mai prididesc,

Şi sunt albiţi şi greu de deplasat.

De tinereţe azi îşi amintesc,

 

Când noaptea lin coboară peste sat.

[Sofia Sincă]

In memoriam, cred. Însă e destinul multor bătrâni rămași singuri pe la sat. Dacă s-ar schimba, unchiul, cu singuraticul sau cu orice alt nume, ar fi general valabil.

Metaforele sunt perfect adresante și armonios alcătuite cu mesajul.

Am citit cu plăcere,

Sofi