un loc pentru noi

[petrut dan]

trebuie să existe un loc
și pentru noi
am vrut să-ți spun însă dormeai
cu lumina aprinsă femeie a niciunui
alt bărbat
îți dorești să fiu câteva zile pe an

facem poze copacilor din parcuri
trimitem celor de-acasă
24 de ore să nu fim dați dispăruți
ne iubim cu foamea aceea care scoate minerii în stradă
de parcă am trăi veșnic
am promis că vom fi doi amanți
inconștienți de topirea ghețarilor

nimănui nu i-ar trece prin cap să ne caute
între două orgasme
îți voi ghici în cafea cu ziarul în cap
să mă crezi un pudic
și poți face orice cu încrederea mea
în tine
ating locul acela din care un cheag
se prelinge pe gambă
atunci când îți aranjezi părul
în vitrinele luminate discret
să nu mă vezi când îți spun te iubesc

la mormântul mamei de sărbători
precum un om rău
cu animalul de companie

iubirea ta îmi umple hambarul
adorm făcând socoteli până dimineață
Dumnezeu

poate
nu-mi va cere sufletul

[Vasilisia Lazăr]

Dan, am invitat aici pe Alex Ștefănescu, pe Valeriu Cristea, pe Dan C. Mihăilescu, Mircea Mihăieș, pe Manolescu și pe alții, dar au zis că pe moment au puțină treabă și că, imediat ce termină, negreșit vor veni, dar că până atunci să-i suplinesc eu. :)))))))

Dincolo de toate, îți mulțumesc pentru cuvintele calde și generoase! E doar un comentariu, dar când îți place mult ceva, parcă nu poți lăsa doar două cuvinte... 

[petrut dan]

Lisia, impresionant, aici deja este alt nivel, nu mai este vorba de spune-ți părerea! O analiză structurată, autorizată, în fața căreia nu pot decât să mă înclin! Am recunoscut pasaje de critică autentică împletite cu subiectivismul nederanjabil, nedăunător al unui cititor avizat, dar care recunoaște atunci când îi place, oricât ar dori spirtul să tempereze!) Și totuși tonul tău este de-a dreptul atât de firesc încât fascinează, orice ai spune, indiferent că atragi atenția sau evidențiezi, tonul parcă se modelează astfel încât niciodată nu supără sau nu te face să crezi în vreo exagerare ! Și asta este o artă pe care mulți o caută, dar puțini o găsesc, în timp ce restul nici nu sunt conștienți! Probabil un termen ar fi diplomație, deși nu sunt sigur că ajunge!)

[petrut dan]

domnule Mihai Katin, bună seara, vă mulțumesc și apreciez fiecare prezență a dvs în pagina mea, stima!

[Vasilisia Lazăr]

Poezia ta cucereşte printr-o stilistică absolut personală, care o singularizează, o deosebeşte de cea a altor poeți. Principala calitate ar consta, după părerea mea, în caracterul direct al exprimării, fără prejudecăţi, fără accente vulgarizatoare şi fără a pierde niciun atribut esenţial al poeziei: „nimănui nu i-ar trece prin cap să ne caute/ între două orgasme/ îți voi ghici în cafea cu ziarul în cap/ să mă crezi un pudic/ și poți face orice cu încrederea mea/ în tine/ ating locul acela din care un cheag/ se prelinge pe gambă/ atunci când îți aranjezi părul/ în vitrinele luminate discret/ să nu mă vezi când îți spun te iubesc”.

Astfel, poezia ta se opreşte în pragul demitizării, al desfacerii de ceremonial, în pragul smulgerii solemnităţii, fiind ferită de purism, dar şi de bagatelizare. Fără îndoială, este una a imaginii, dar şi a comunicării directe a stărilor şi trăirilor, fără a se pierde în „filozofări” inutile, doar de dragul frumosului cu orice preţ. Duce pe cititor direct în miezul emoţiei vii, a erosului asumat, splendid sublimat.

Dar aparenta libertate a versului poate înşela. Ba chiar se observă impunerea unei rigori destul de aspre: înregistrarea exactă a mişcării sufleteşti care palpită ritmic şi viu, ca respiraţia, sugerată subtil şi rostită grav sau patetic, uneori: „la mormântul mamei de sărbători/ precum un om rău/ cu animalul de companie/ iubirea ta îmi umple hambarul/ adorm făcând socoteli până dimineață/ Dumnezeu/ poate/ nu-mi va cere sufletul”.

Am trăit fiecare vers, fiecare cuvânt, fiecare literă. Căci așa e poezia ta: intimă, profundă, asumată, senzuală, incomodă uneori, eliberatoare.

O să iau cu mine, în primul rând aceste două versuri: „ne iubim cu foamea aceea care scoate minerii în stradă/ de parcă am trăi veșnic”. Asta nu înseamnă că nu mă întorc să iau și restul. :))

Mulțumesc!

[Mihai Katin]

si  daca dragoste n-ar fi   ar  exista  acest  poem  deci  este  de bine !!!!!!lirica  romaneasca  are din cand  in cand  nevoie  de asemenea  perfuzii la limita   de sus a iadului!!!!!!

cu multa  pretuire!!!!!

[petrut dan]

Manuela, și tu Brutus?!))) Mulțumesc, tu lucrezi , dar găsești dimineață, să ai o zi minunată!) Eu tot fără taine și încorsetări!))

[petrut dan]

Monica, scuze, dar nu m am putut abține la cuvintele lui Alex! Îți mulțumesc , cu tine am revenit la lucruri serioase, ai dreptate, mi-a plăcut '' competiția cu spaimele'' , dar observ comentarii din ce în ce mai poetice și elaborate, te mai aștept, noapte bună!

[petrut dan]

Alex, ma man, m ai făcut praf!)))))))) Râd de unul singur , da' ce fel ai, așa ar fi trebui să fii mereu, nici eu nu te cunosc, dar eu aș merge cu tine la femei!))))))))))))Și pe stadion și la băutură și oriunde ne-am  da seama  că suntem bărbați și tot acolo adică la ele ajungem!  Tot râd, ești tare!

[Manuela Munteanu]

Ce desfrâu de poezie!!! Sentimental-erotică... dar este o nuanță a existenței umane,  în care el și ea sunt ca o singură bătaie de aripă, fără taine și încorsetări. Frumos tare!

[bolache alexandru]

Ai o lirică deosebită. O poezie modernă și chiar și în poezia de dragoste un stil aparte. Nu ne cunoaștem personal dar chiar dacă ne-am cunoaște și am iarăși tineri cu tine nu aș merge la femei... Glumesc Man.