Transfăgărășanul

[Darie Giurgiu]

 

drumul glorios se fălea în fața noastră

era standard la aniversare,

norii zdrențuiți  îmbrăcau

umerii munților

priveam de la înălțime

alonja inimilor

mature încântate de ostoirea curbelor,

 proclamate

peste liniștea priveliștilor atipice,

in memorii furibunde

pline cu acuze sau laude

se comemorau decenii aurite,

hanul cu uși de lemn și geamuri ca ochii unui urs

tăia în amplitudine printre copaci

intrări în fabulos,

stânci cu nervii profilați pe cer

alcătuiau cetăți,

brazii ca niște arcași se ondulau

în bătaia vântului,

cerul părea să fi coborât pe pământ,

în golul alpin

parada militară recunostea atributele

constructorilor demni  ce s-au sacrificat  în cremene

au statui în rai.

 

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Da, dureros. Dar orice lucru de valoare cere sacrificiu. Îmi pare rău pentru cei care au avut de suferit... Poezia e dureros de frumoasă.

[Mihaela Popa]

frumos!

[Valeria Merca]

Memorabile aduceri-aminte! 

Cu plăcerea lecturii!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Foarte frumos.

Felicitări!

[Darie Giurgiu]

Buna Ziua Sofy am scris aceasta poezie pe care o dedic tatalui meu, el a fost ofiter constructor si a participat activ in perioada 1970-1974 la construirea drumului, am petrecut o perioada de timp alaturi de el fiind copil si am vazut ce sacrificii s-au facut au fost si victime umane,  am scris aceasta poezie  cand s-au implinit 4 decenii de la dare in folosinta a drumului, in 2024 se implinesc 5 decenii  dar de data asta nu voi mai putea sa fiu alaturi de tata a decedat intre timp.

[Sofia Sincă]

Plastic, dar apăsător descrii acest monument al țării, de o frumusețe inegalabilă. Desigur construit cu sacrificii, însă ne putem mândri cu el. Cel puțin ne-a rămas.

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi