Trăire

[Ana Cîmpeanu]

Cu dragoste,
cu dor,
cu disperare,
cu boare de parfum,
cu val de mare,
cu zâmbet,
cu descântec,
cu suspin,
cu nori de ploaie
şi cu cer senin,
cu zări de curcubeie înflorate,
întinse peste sufletele toate,
cu zbor albastru, trecem printre vise
şi ne oprim ades la porţi închise,
iubim în taină sau urzim speranţe
ori transformăm visările-n vacanţe,
trăim intens o clipă fermecată
şi murmurăm vrăjiţi "a fost odată"
în limba noastră dulce şi curată
în care vom renaşte într-o zi
şi de va fi, ca dacii vom muri,
durerile în cupa ei le strângem
şi morţii noştri-n graiul ei ni-i plângem,
însă acum, la ceasu-acesta mare,
o celebrăm ca pe o sărbătoare
de suflet,
de iubire,
de iertare.

[gina zaharia]

Prețuire, Ana!

[Agafia Drăgan]

Superb poem!  

[Rădița Răpeanu]

 Ca  o îngenunchere,  dinaintea unui altar, toate aceste stări, vin și purifică!Admirație!

[Corina Militaru]

Fermecătoare trăire, Ana! Admirație!

[Ana Cîmpeanu]

Dragii mei, vă mulţumesc pentru sensibilitatea cu care aţi receptat versurile mele. Avem atâtea cuvinte frumoase, o limbă atât de armonioasă şi de melodioasă, suntem atât de legaţi sufleteşte de ea, doar că unii dintre noi nu preţuiesc acest lucru, au primit moştenire aceast tezaur şi au impresia ca li se cuvine, îl pângăresc de câte ori au ocazia şi fac să se piardă încet, dar sigur, căldura şi mierea limbii române. Cine nu ştie să preţuiască darul primit, înseamnă că nu îl merită. Noi ar trebui să ţinem capul sus printre naţiunile lumii, lingvistic vorbind avem un filon de aur, cultural în ansamblu, de asemenea. Să  ne respectăm limba maternă, să o onorăm, să o vorbim frumos, corect, să nu o schimonosim, să nu o terfelim, să ne plecăm în faţa generaţiilor de lingvişti, de oameni de cultură, care au slujit-o şi au ridicat-o. E un moment de reflecţie şi să sperăm că îl vom folosi cum se cuvine!

[Sofia Sincă]

Tu cea care slujești limba română, prin profesie, cu iubire și devotament, știi cel mai bine că este imuabilă.

Felicitări pentru cântecul romantic în care ai înscris-0!

Cu aceeași dragoste pentru limba noastră și pentru tine.

Sofy

[Ana Ardeleanu]

Un poem de adâncă simţire, ţesut din cuvinte simple, strălucitoare "urzitoare de speranţe", de "clipe fermecate"... O bucurie!

[Angi Cristea]

O sfântă sărbătoare!Armonios şi sensibil, Ana.

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumim, Ana Cîmpeanu!

da Coza

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Mihai Eminescu credea ca „măsurariul civilizației unui popor este limba”, iar limba română este terfelită astăzi fără nicio remușcare.
Când citești unele comentarii pe internet, te îngrozești. Greşeli de exprimare, de scriere, iar de cele de punctuaţie nici nu mai vorbesc, de parcă internetul ne-a anesteziat capacitatea de a vorbi şi a scrie corect.
Nu eşti snob când vrei să vorbeşti corect limba în care ai învăţat cine eşti, limba în care ai învăţat să gândeşti, să iubeşti, să ierţi, limba în care mama te-a alintat şi ţi-a liniştit somnul cu cântece de leagăn.
Da, sunt de acord că limba e un organism viu, care trebuie să evolueze. E firesc să împrumutăm cuvinte din alte limbi, dacă acestea nu au corespondent în română, aşa cum este în regulă să folosim expresii din alte limbi pentru a desemna concepte intraductibile în limba maternă. Nimic din toate acestea nu scuză, însă, folosirea incorectă a limbii române. La un moment dat o să ajungem să nu ni se mai pară nimic greşit.
Felicit pe toţi cei care au contribuit şi contribuie ca Ziua Limbii Române să fie o adevărată sărbătoare a identităţii şi demnităţii poporului român! Te felicit, Ana Cimpeanu, pentru acest minunat poem, pentru că azi m-ai făcut să simt mai apăsat că sunt româncă și că am o datorie sacră de împlinit!