jucată pe degete
mănușa goală a vânturilor
bate mugurii
în lemnul porților fără zăvoare
tot mai neunse
de timpul colorat cu ideile flamânde
scoase din pălării
să caut vina de la capătul gândurilor mele
ar trebui să-mi desfac mersul
în multe roți
unele chiar de împrumut
m-aș putea explica
purtătorul kilometrului zero
din aripile păsărilor zburând către seară
chiar mă întind pe mine însumi
în uscatul care leagă mările dintre lumi
strâns în pleoape
ochiul trece neobservat prin straturi de lumină
și tocmai acum
în spini tăcerea crește mai fragedă
Adaugă un comentariu
@ Chris Multumesc pentru apreciere
frumos...
@Mihaela Suciu Multumesc pentru apreciere si comentariu.
Îmi place ideea: ,,mă întind pe mine însumi", faină!
@Ada Nemescu Multumesc pentru comentariu si apreciere
un buchet de metafore şi sensuri ... *jucată pe degete
mănușa goală a vânturilor
bate mugurii * FOARTE FRUMOS
iar finalul inedit, tăcerea ca o iarbă...
aDa, aplaudă
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE