Cerul şi-a deschis vămile
cad fluturi în năvodul iubirii
reci sloiuri în straie de nori
spun blestemul ploii
cetăţi se ridică din mare
ca temelii pentru sângele scurs
e roşu apusul ca o inimă rănită
suverană se ridică peste cuvinte şi frică
pasărea tristă închisă
în foaierul vrăjitorului
stăpân peste timp
Adaugă un comentariu
Admirativ.
da Coza
Scanări prin foalele toamnei! Frumos și rece!:))) Brrrr!
Am rezonat!:)
Deși nu e decât o descriere metaforică textul sună foarte bine. Chiar incită la fiori lirici.
Am citit cu multă plăcere,
Sofy.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE