vise îmi scriu scenariu
o scena se deschide
personajele sunt din viață
petrec cu ele zile și nopți
cu trupul primenit de înțelesuri
trec pe alei să-mi caut vârsta
cuvintele din prag mă așteaptă
mă lepăd asemeni unei larve
de straie infantile
trist ca astăzi nu sunt
chemat la masă
din subconștientul neadormit
îmi sună în urechi vocea mamei
timpul scutură trena de gânduri
peste blocul
unde moartea are chip
de copil
Adaugă un comentariu
Multumesc frumos Vasilisia am tinut cont
Multumesc Ioane, Valeria in totdeauna astept cu nerabdare rasunsul de la voi
Fain! Suntem actorii de ieri și de azi.
Frumos. Dureros.
Multe diacritice lipsă. Foarte multe. Dar și foarte multe substantive articulate pe care le-aș fi preferat nearticulate. Inclusiv în titlu.
Surâsuri amare...
da Coza
Vise, dorințe, venite ca niște șoapte serafice, unde mama își are rolul principal. Scenarii care ne cuprind mereu și cu ochii deschiși, mai ales din copilărie.
Ai niște căciulițe ale lui, ă nepuse, fapt ce modifică sensul frazei.
Am citit cu plăcere,
Sofi
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE