Tăceri suprapuse
Cuvintele mele sculptează candele de tăceri suprapuse
în miliardele de secunde care rod zidul din piatră de râu
din inima fortăreței cu nume de lacrimă.
Nici nu mai contează cine ești tu sau ce sper eu de la tine.
Zâmbetul meu cald devine grimasă.
Am rămas închisă în zid și accept claustrarea
fără să mă zbat eu știu că ai calea ta
nici fluier de os nici de fag nu ajung până la tine
în odiseea liniștii de ceară
destinul meu e să mă frâng al tău e să zidești.
Nu te caut știu că ești.
Nu am un cântec de sirenă
să te ademenească spre casă.
Oricum fiecare gest al tău e o pecete fierbinte
pe inima mea prinsă în zidul ridicat
în miliardele de secunde de tăceri suprapuse.
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Camelia Ardelean pe Iunie 8, 2018 la 3:06pm
-
Mă bucur mult să citesc, din nou, din versurile tale, dragă Ana! O poezie melancolică, garnisită cu figuri de stil expresive, inedite: "candele de tăceri suprapuse", "secunde... rod zidul din piatră de râu", "nici fluier de os nici de fag nu ajung până la tine", "odiseea liniștii de ceară" etc. Am citit şi m-am delectat!
-
Comentariu publicat de constanta popescu pe Iunie 8, 2018 la 8:31am
-
Pentru mine surpriză. Una frumoasă. Am citit o poezie suavă, cu o exploatare a cuvintelor de maximă sensibilitate, crescându-le potența acolo unde nimicul începe cu ”tăceri suprapuse”. Iar finalul este de excepție: ”fiecare gest al tău e o pecete fierbinte
pe inima mea prinsă în zidul ridicat
în miliardele de secunde de tăceri suprapuse.”
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Iunie 2, 2018 la 5:23pm
-
Cu trimiteri livrești, dar atât de original(ă).
da Coza
-
Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr (da Coza) pe Iunie 2, 2018 la 4:56pm
-
Într-o poezie a mea mai veche spuneam: Nu te strig / Știu că singurătatea nu e doar a mea
Tare frumos, Ana! Mi-era dor să te citesc.
-
Comentariu publicat de Ana Cîmpeanu pe Iunie 2, 2018 la 12:12pm
-
Mulțumesc mult pentru frumoasele comentarii.
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Iunie 2, 2018 la 10:32am
-
O confesiune romantică, cu iz elegiac. O stare sufletească în plină metaforă, care aduce cu ea emoție și teamă, deoarece sentimentul iubirii este pe cale să se stingă. O așteptare însingurată...
Dezolant... dar atât de frumos, de impresionant!
Sofi
-
Comentariu publicat de Tudor Cicu pe Iunie 1, 2018 la 8:03pm
-
„Nu am un cântec de sirenă
să te ademenească spre casă.” - dar ți se simte sufletul fiindcă printre gânduri ai descifrat pentru cel care te citește nevoia de a ne mărturisi tăcerile din zidul ridicat între noi toți.
-
Comentariu publicat de Mirela Ciupercă pe Iunie 1, 2018 la 7:29pm
-
„...destinul meu e să mă frâng al tău e să zidești.”-fără falsă modestie, spun, harul de a scrie nu-l poate avea oricine. Emoție până la lacrimi.
-
-
Mulțumesc frumos pentru popas,comentarii și aprecieri!
-
Comentariu publicat de TACITUL pe Iunie 1, 2018 la 10:28am
-
Un car de tristeţe /în odiseea liniştii de ceară/ (Ana Câmpeanu - Tăceri suprapuse), o elegie în toată puterea cuvântului cu stări lirice bine dozate în întregul demers poetic.
Felicitările mele!
J' Arrive!
Insignă
Despre
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
link-uri utile
Activitatea Recentă
© 2020 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE