Tăceri suprapuse

Cuvintele mele sculptează candele de tăceri suprapuse

în miliardele de secunde care rod zidul din piatră de râu

din inima fortăreței cu nume de lacrimă.

Nici nu mai contează cine ești tu sau ce sper eu de la tine.

Zâmbetul meu cald devine grimasă.

Am rămas închisă în zid și accept claustrarea

fără să mă zbat eu știu că ai calea ta

nici fluier de os nici de fag nu ajung până la tine

în odiseea liniștii de ceară

destinul meu e să mă frâng al tău e să zidești.

Nu te caut știu că ești.

Nu am un cântec de sirenă

să te ademenească spre casă.

Oricum fiecare gest al tău e o pecete fierbinte

pe inima mea prinsă în zidul ridicat

în miliardele de secunde de tăceri suprapuse.

Vizualizări: 124

Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de Camelia Ardelean pe Iunie 8, 2018 la 3:06pm: Mă bucur mult să citesc, din nou, din versurile tale, dragă Ana! O poezie melancolică, garnisită cu figuri de stil expresive, inedite: "candele de tăceri suprapuse", "secunde... rod zidul din piatră de râu", "nici fluier de os nici de fag nu ajung până la tine", "odiseea liniștii de ceară" etc. Am citit şi m-am delectat!

Comentariu publicat de constanta popescu pe Iunie 8, 2018 la 8:31am: Pentru mine surpriză. Una frumoasă. Am citit o poezie suavă, cu o exploatare a cuvintelor de maximă sensibilitate, crescându-le potența acolo unde nimicul începe cu ”tăceri suprapuse”. Iar finalul este de excepție: ”fiecare gest al tău e o pecete fierbinte

pe inima mea prinsă în zidul ridicat

în miliardele de secunde de tăceri suprapuse.”

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Iunie 2, 2018 la 5:23pm: Cu trimiteri livrești, dar atât de original(ă).

da Coza

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr Grădinariu pe Iunie 2, 2018 la 4:56pm: Într-o poezie a mea mai veche spuneam: Nu te strig / Știu că singurătatea nu e doar a mea

Tare frumos, Ana! Mi-era dor să te citesc.

Comentariu publicat de Ana Cîmpeanu pe Iunie 2, 2018 la 12:12pm: Mulțumesc mult pentru frumoasele comentarii.

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Iunie 2, 2018 la 10:32am: O confesiune romantică, cu iz elegiac. O stare sufletească în plină metaforă, care aduce cu ea emoție și teamă, deoarece sentimentul iubirii este pe cale să se stingă. O așteptare însingurată...

Dezolant... dar atât de frumos, de impresionant!

Sofi

Comentariu publicat de Tudor Cicu pe Iunie 1, 2018 la 8:03pm: „Nu am un cântec de sirenă

să te ademenească spre casă.” - dar ți se simte sufletul fiindcă printre gânduri ai descifrat pentru cel care te citește nevoia de a ne mărturisi tăcerile din zidul ridicat între noi toți.

Comentariu publicat de Mirela Ciupercă pe Iunie 1, 2018 la 7:29pm: „...destinul meu e să mă frâng al tău e să zidești.”-fără falsă modestie, spun, harul de a scrie nu-l poate avea oricine. Emoție până la lacrimi.

Comentariu publicat de Ana Cîmpeanu pe Iunie 1, 2018 la 11:15am: Mulțumesc frumos pentru popas,comentarii și aprecieri!

Comentariu publicat de Valerian Bedrule pe Iunie 1, 2018 la 10:28am: Un car de tristeţe /în odiseea liniştii de ceară/ (Ana Câmpeanu - Tăceri suprapuse), o elegie în toată puterea cuvântului cu stări lirice bine dozate în întregul demers poetic.

Felicitările mele!

J' Arrive!