Tăcere

[Ana Cîmpeanu]

Doctore,

cu mine se întâmplă ceva!

Mi s-au îmbolnăvit cuvintele,

își țipă silabele în adâncuri

și refuză să iasă la lumină.

N-am putea vorbi în limba copacilor?

Ei măcar nu cunosc gramatica disperării.

Știi, de când mă rănește zgomotul orașului,

caut, prin toate amintirile,

motive de a face față provocărilor fiecărei zile,

mă obosesc zorile, pietrele drumului

ce  se ascut sub tălpile mele,

sunt captivă într-o cămașă de zale,

făurită din dureri care ard sufletul mort.

Am construit o plută,

împletită din fragile inele  de liniște verde

și am pornit pe ape de dor,

dar m-am rătăcit în ochiul furtunii, doctore,

m-am tăiat într-o lacrimă

și amare neliniști rup rănile vechi,

durerea asta sapă în mine munți de sare,

iar tu, doctore, mă întrebi de ce tac?

[Rădița Răpeanu]

"m-am tăiat într-o lacrimă

și amare neliniști rup rănile vechi,

durerea asta sapă în mine munți de sare,

iar tu, doctore, mă întrebi de ce tac?"

...semn de lectura, vibratie si pura admiratie! Radita, incantata

[Ana Cîmpeanu]

Mulțumesc mult, Valeria, Lisia, Mihaela, Alex!

[bolache alexandru]

Surprinzător și frumos în același timp!

[Mihaela Popa]

minunat, Ana, să nu taci!

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Mi s-au îmbolnăvit cuvintele

Ba cuvintele tale au înflorit, Ana. Foarte frumos!

[Valeria Merca]

''N-am putea vorbi în limba copacilor?

Ei măcar nu cunosc gramatica disperării.''

Ştiu, copacii sunt confidenţii noştri...limbajul lor/ comunicarea cu ei ne luminează!

Am rezonat cu starea pe care o transmiţi în acest minunat poem!
Admiraţie, dragă Ana!

[Ana Cîmpeanu]

Mulțumesc, Corina!

[Ana Cîmpeanu]

Am făcut în așa fel încât am evitat alăturarea aceea, mulțumesc, Ioane!

[Corina Militaru]

și am pornit pe ape de dor,

dar m-am rătăcit în ochiul furtunii, doctore,

m-am tăiat într-o lacrimă :)

Încântată, Ana! Drag!

[Ion Lazăr da Coza]

Dacă poți să eviți:

loc care 

din inele  

Eeeeee... Un salt mare în lirica ta!

Drag,

da Coza