Tăcerea privirilor

[Vezi blog]

Am încheiat un secol de iubire
pământul plânge ca fiind al nimănui
regretul tău la porţile unui suflet de floare
ofileşte încet ca o sângerare de sân
nopţile rup bucăţi de lumină din stele şi le împletesc
în tăcerea privirilor strivite sub pleoape

strigătul ciutei rătăcită de turmă sparge oglinda
în care dormeam amândoi
îmi repetai că sunt între noi distanţe mici
pe care nu le putem străbate vreodată
mi-am transformat cuvintele în frunze şi le-am dăruit
ultimei toamne să le-ngălbenească pentru covorul
amintirilor târzii
ce vei face cu mine şi cu apusul pe care ziua
l-a îmbrăcat ca pe o rochie de mireasă bătrână
nunta păcatelor la biserici fără preoţi fără icoane
am încheiat un secol de iubire
eu încă mai aştept să-ţi dau la o parte voalul de pe faţă
pentru ultimul sărut înainte de sosirea iernii
mâinile reci nu vor găsi o altă primăvară

[Valeria Merca]

Semn de Admiratie!

[x]

Multumesc Sofz pentru linistea care mi-o dai!

Cu pretuire!

[x]

Domnule da Coya va multumesc pentru lectura, remarca si comentariu!

Cu pretuire!

[Sofia Sincă]

La fel ca și în poezia clasică, autorul servește laitmotivul - iubirea. Aceiași candoare, muzicalitate au versurile, chiar și fără rimă, aceleași efecte artistice.

Am citit cu multă plăcere.

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

strigătul ciutei rătăcite rătăcită de turmă sparge oglinda  Dacă te opreai după rătăcite, era ok.

Am citit cu plăcere!

da Coza

[x]

Ionica iti multumesc pentru popas, lectura si comentariu!

Cu mare drag!

[Ionica Serbov]

Semn bun de lectură!