Suflet pribeag...

[Ana Cîmpeanu]

Suflet pribeag, rătăcit prin furtună,
porţi în copite argintul iubirii,
glas de haiduc cere-o goană nebună,
nările-ţi freamătă, focul privirii
molcom se-aprinde, crupa ta fină
se mlădiază, muşcă pământul,
coama cea blondă biciuie vântul,
aerul serii geme, suspină,
istorii vechi se aud prin ogeacuri,
toţi au aflat trista-ţi poveste,
fost-ai un prinţ blestemat peste veacuri,
fiindc-ai iubit şi ai pierdut, fără veste,
dragostea scumpă a inimii tale,
destinul ei sfărâmat fu de jale.
Tu ai plecat, ai dat viaţa ta toată
pentru un vis războinic şi crunt,
ea a pierit de durere-ngropată,
dorul de tine a dus-o-n mormânt.
Triste legende se ţes cu duiumul,
la ceas de taină când fetele stau,
vinul cel dulce şi roşu parfumul
şi-l răspândeşte şi mândrele-l beau.
De-ai avea grai, tu, murgule falnic,
câte poveşti ai rosti pătimaş,
dar ne scrutezi cu privirea-ţi, amarnic,
cătarea ţi-e mândră, de cal nărăvaş.
Cântecul ploii tiptil se prelinge
pe pielea-ţi netedă, fără cusur,
lin, peste sate, zvonul se stinge,
pluteşte parfum de răsură în jur.
Strălucitoare e luna cea plină,
ivită din norii ce pier rând pe rând
şi bieţi muritori, în a lumii grădină,
îşi dorm somnul leneş, la stele visând.
Aerul rece plin e de şoapte,
merită liniştea sufletu-ţi dur,
singur stai, treaz, în miezul de noapte,
până ce zorii sfioşi prind contur.
A doua zi, falnic, duci mai departe
galopul năvalnic peste genuni
al inimii tale fără de moarte,
cea mai sălbatică dintre minuni.

[rodica constantinescu]

Ca novice nu port spune decat, reverenta, minunata poezia, am simtit-o ca un rau ce curge in cascade!

[Ana Cîmpeanu]

Mă bucur mult că v-a plăcut, am pus punctele de suspensie. E o poezie la care ţin mult.

[Ion Lazăr da Coza]

Notă: În situaţia în care titlul e un fragment din primul vers, ori constituie primul vers, sunt necesare punctele de suspensie. (Vezi O, mamă... de M. Eminescu.) 

Mi-a plăcut! Ai reușit să creezi atmosfera de legendă.

da Coza

[Ligia]

Strălucitor galop prin cuvinte!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Ana,

Pot spune câteva lucruri despre prozodia textului în cauză, dar nu o voi face. Rămân la sugestia iniţială de a revedea tu propriul text dupa ceva vreme (câteva luni). Ai perfectă dreptate în ceea ce priveşte ochiul creatorului (este subiectiv, eu aş spune că este prins în tiparul trăirii exprimate în text). De aceea e bine să laşi un pic de timp să se decanteze textul şi imaginile proprii. Astfel vei găsi, cu siguranţă, locul sau locurile unde ar trebui să intervii. Şi eu reiau textele după ceva vreme şi găsesc tot felul de erori pe care încerc să le îndrept detaşat de momentul în care l-am conceput. În cazul de faţă mai urmăreşte încă o dată ritmul, ceea ce ai sezizat cu rima este corect. Cu siguranţă vei găsi o rezolvare mult mai bună decât ţi-aş sugera eu. Eşti o femeie inteligentă, mi-a plăcut răspunsul tău! Textul este reuşit, foarte reuşit!

Complimente,

[Ana Cîmpeanu]

Dragă Dragoş, mulţumesc. Dacă ai sugestii de ordin prozodic, eu le aştept cu plăcere. Ochiul creatorului e întotdeauna subiectiv, eu ador caii, m-a fascinat dinamica poveştii şi sincer, mie îmi sună bine aşa. Ştiu că, la început , am făcut o alternanţă de rime, incrucişată, îmbrăţişată, încrucişată, împerecheată, apoi , până la final încrucişată. Dar aşa curgea povestea şi mi-a plăcut bogăţia asta, dacă schimbam, luam din dinamică. Dar un ochi detaşat vede şi alte aspecte, care mie îmi scapă.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Mi-a plăcut povestea! Mai ales că este şi în versuri! Îmi plac poveştile în versuri mai mult decât orice!

Deci şi textul tău, Ana! Are un aer aparte! Din punct de vedere tehnic (prozodic) aş reveni pe el după un timp şi l-aş mai şlefui! Dar asta rămâne la latitudinea ta!

Te felicit pentru el!

Complimente,

[Valeria Merca]

Splendida aceasta creatie!Sunt o impatimita a tot ceea ce include creatie populara.Comuniunea intre membrii acestui site/ telepatia functioneaza... ieri, ma ademenea si pe mine o muza din aceasta sfera poetica.
"De-ai avea grai, tu, murgule falnic,
câte poveşti ai rosti pătimaş,
dar ne scrutezi cu privirea-ţi, amarnic,
cătarea ţi-e mândră, de cal nărăvaş. "
Semn de Admiratie, Ana Cimpeanu!

[Sofia Sincă]

Versuri împovărate cu dinamism, cu legendă și cu romantism. Povestea prințului transformat din iubire într-un murg ce mănâncă jăratic și-și poartă blestemul, mă duce cu gândul la poveștile beduinilor, cei ce-și țes propriile legende în pustiurile întinse și al căror prieten, cel mai adevărat este calul.

Ai creat aici, Ana, prin versurile ce curg grațioas, lin și care vibrează cu fiecare cuvânt, imagini desăvârșite.

Ai adunat visuri de ieri şi de azi, iubire şi regret, nostalgie şi dor - poveste. Versurile sunt pline de substanță, rimele bogate, poezia fără cusur.

Profund impresionată!

Sofy