Strigăt către surzi

[Alex Anghel]

plutiți pe o mare de sentimente indecise 

bieți eroi de carton presat la rece 

mereu cerșind cu mâinile întinse 

uitând în ceața voastră 

să numărați măcar până la zece 

cleioase inimi ce nu știu iubirea 

în piepturile voastre prind gust de mătrăgună 

în bucurii și în plăceri mărunte vă este fericirea 

cu bârfa și trădarea voi faceți casă bună 

și cerul pentru voi e doar un licăr mort 

și numai pe pământ vedeți al lumii rost deplin 

din frunze de iluzii vă faceți mândru cort 

ce se destramă-n zori în gustul de pelin 

nimic nu vă mai mișcă spre idealuri mari 

vă place stufărişul ce crește din mocirlă 

voi ce sunteți urmașii celor născuți stejari 

vă place să umblați mai mult pe arătură 

veniți-vă în fire în clipa cea din urmă 

când bate ceasul morții cu dangăt fioros 

și din clepsidra vieții se cerne și ultima fărâmă 

și junghiul fără tihnă-l simțiți până la os