Stres

[Ana Cîmpeanu]

Prin mine curg visurile neîmplinite
ale trecătorilor prin gările șansei.
Sunt paratrăsnet pentru poverile
uitate vremelnic pe umerii roși de sarea pământului.
E prea mult colb pe durerile
lăsate la biroul de obiecte pierdute.
Am obosit, trag anevoie prin lume
un sac de iubiri, de ocazii ratate,
de vorbe dulci nespuse la timp,
de speranțe neuitate, dar nu sunt ale mele,
n-au fost niciodată și mă mir că încă există analgezice
care mă țin în picioare, sunt un munte
de sentimente contradictorii ascunse sub măști pastelate.

Știați că și munții amorțesc uneori?
Își cuibăresc tâmplele în stele și fac pe indiferenții.
Până și ei au nevoie de un concendiu de odihnă din când în când.
Mă doare zgomotul din pădurile voastre
Amputate de doruri, orfane de zâmbete.
Un univers paralitic ne absoarbe pe toți
în gaura neagră a inerției.
Plâng cuvintele sufocate de clipa bolnavă.
Caut apa liniștii să spăl cenușa depusă
pe aripi de libelule captive prin mărăcini.

[Darie Giurgiu]

frumos si sensibil

[Ana Cîmpeanu]

Mulțumesc mult, dragii mei!

[Nikol MerBreM]

Până mai putem să "ne cuibărim tâmplele în stele", regăsim puterea de vindecare, a noastră şi a lumii!

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Sunt paratrăsnet pentru poverile
uitate vremelnic pe umerii roși de sarea pământului.

Ana, mi-era dor de sensibilitatea versului tău.

[Ion Lazăr da Coza]

În v1, e vorba de vise, ori de visuri?

În v11, si > şi

F frumos, Ana!

da Coza

[TACITUL]

Când toate neajunsurile acestei lumi încep să te doară, se anunţă maree de toamnă...

J' Arrive! 

[Sofia Sincă]

Frumos, frumos, superb! Un poem rafinat, construit pe realități dure ale momentului în care poeta se cantonează în păcatul de a participa la distrugerile contemporane, fără a putea face nimic. Este trăirea din mesajul realității, scrisă într-o manieră absolut corectă... Mână de profesor al limbii române.

Felicitări și admirații!

Sofi

[Ana Cîmpeanu]

mulțumesc mult pentru comentarii și pentru trecerea voastră pe aici.

[Valeria Merca]

...

E prea mult colb pe durerile
lăsate la biroul de obiecte pierdute.

...

Mulțumesc pentru poetica... destăinuire, Ana!

Bine ai revenit cu Poezie!

[Dolha Paul-Alexandru]

mi-aduc aminte acum de un poet care zicea cam aşa, parafrazez: un doctor a venit într-o zi şi a luat  Pământul în mâinile lui mari şi mângâindu-l cu blândeţe l-a întrebat: Unde te doare?

şi el a răspuns: peste tot...

am citit cu drag,

Paul