Stop-cadru

din inima oraşului

nu pot vedea răsăritul

sunt doar o pasăre înfrântă

ce-şi adoarme zborul

lângă ziduri mereu crescânde

încep dimineaţa târziu

cu un ceai negru în care strecor

fiorii unor bucurii relative

de la balconul alăturat

un el şi o ea îmi zâmbesc afabil

camuflând neîmpliniri

ce au coborât de mult în oase

rozând încheieturile

pe trotuar trecători îngânduraţi

merg parcă la întâmplare

purtându-şi umbra speriată

fete bătrâne

şi veşnic îndrăgostite de altcineva

înfloresc iluzii

citind anunţuri matrimoniale

provinciali uitaţi de hrisoave

cu ogoare în sânge

vorbesc apăsat rătăcind

printre maşini şi tramvaie

din inima oraşului

nu pot vedea răsăritul

dar ca o peliculă fotografică

adun flash-urile fiecărei zile

făcându-le apoi

să lăcrimeze

înflorind cuvinte

(din volumul „Anotimpul întoarcerilor”, apărut în 2016)

Copyright © Vasilisia Lazăr
Toate drepturile rezervate. Utilizarea integrală sau parţială a poeziei publicate este permisă numai cu acordul scris al autorului.

Vizualizări: 151

Îmi place

Membri cărora le place: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !

Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr pe August 19, 2017 la 1:50pm: Același drag, Ion! ❤️

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr pe Octombrie 29, 2016 la 8:08pm: Mulțumirile mele, Rădița! Cu drag,

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr pe Octombrie 29, 2016 la 8:07pm: Aceeași prețuire, Valeria!

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr pe Octombrie 29, 2016 la 8:06pm: Mulțumesc de apreciere, Ovidiu! Cu drag,

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr pe Octombrie 29, 2016 la 8:00pm: Melania, dacă am reușit să transmit starea, înseamnă că pot spune „misiune îndeplinită”. Mulțumesc!

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Octombrie 27, 2016 la 1:34am: provinciali uitaţi de hrisoave

cu ogoare în sânge

vorbesc apăsat rătăcind

printre maşini şi tramvaie

O lume artificială, alienantă...

Poetul/poezia - un fir crud de iarbă în crăpătura asfaltului...

Drag,

I.

Comentariu publicat de Rădița Răpeanu pe Octombrie 25, 2016 la 9:13pm: Viața ca un furnicar, intr-un gri citadin! O evocare a liricului prins între ziduri! Emoționant!

Comentariu publicat de Valeria Merca pe Octombrie 25, 2016 la 6:50am: Un poem de excepţie! Încărcătura emoţională este dată de secvenţele poetice/ şirul de imagini, care se succed, formând un tot unitar, pe care, cu ingeniozitate l-ai botezat ''Stop-cadru''. Poemul se distinge prin sensibilitate, expresivitate şi armonie.
Excelent este şi videoclipul!:)
Mi-a plăcut mult.
Cu preţuire

Comentariu publicat de Darie Giurgiu pe Octombrie 24, 2016 la 10:21pm: din inima oraşului

nu pot vedea răsăritul

dar ca o peliculă fotografică

adun flash-urile fiecărei zile

făcându-le apoi

să lăcrimeze

înflorind cuvinte

admiratie