Pierdut linia destinului
O declar nulă
sunt obligată să oficializez situaţia
dacă mă opreşte vreun poliţist în trafic
nu va înţelege că am căutat-o ceva vreme
am escaladat cu greu ziduri de cuvinte
şi-mi sângerează tălpile goale
evident mi-am rătăcit pantofii
numai mie putea să mi se întâmple
şi nici măcar nu sunt Cenuşăreasa
pentru că un necaz nu vine niciodată singur
aflu de la radio că Prinţul e în concediu de studii
undeva pe Alfa Centauri
aşadar mi-a pierit şi ultima speranţă
horoscopul mă avertizează să am grijă cum mă comport
şi să nu fac azi glume cu cine nu trebuie
memoria nu e indicată în anumite momente
carpe diem spunea Horatius
vremuri toride ne aşteaptă prieteni
strâng în palmă un ciob de sticlă albastră
şi provoc soarta să răsară din nou
nu ştiu ce culoare are fericirea
iar cei de la Monitorul Oficial nu mă cred
că mi-am pierdut linia destinului
tocmai acum când miroase a vară
oare trebuia să precizez în finalul anunţului
găsitorului recompensă?
Adaugă un comentariu
Care dintre noi nu-si pierde destul de des linia destinului? Tu ai privilegiul insa de a putea merge in vizita pe Alfa Centauri...
Mulţumesc mult pentru aprecieri. Sunt onorată.
O poezie cu tentă ușor veselă la prima vedere... doar la prima vedere. Deosebită spun și eu. Felicitări!
Da, mi-e dor de Sinaia şi o să evadez acolo o săptămână, de pe 7 august, dar până atunci mă joc de-a vacanţa alături de voi printre metafore. Mulţumesc şi eu pentru popas.
Încântarea graţioasă alcătuieşte poezia şi face ca versurile să pătrundă în inimile noastre, vibrând cu fiecare cuvânt. Ai adunat aici visuri de ieri şi de azi, nostalgie şi dor, dar și modernism alături de elemente astrale sau comparații de basm, împletite în metafore relaxante. Un gând fascinant de vacanță. Ti-e dor de Sinaia? :))
Am citit și am admirat!
Sofy
Da, mulţumesc mult pentru comentarii. Nu ştiu dacă e nevoie de o notă explicativă, am pornit de la o frământare personală şi m-am trezit că o învălui într-o stare relaxată, cu o doză de umor, un pic de autoironie, nu am vrut tenebre sau contorsionări lirice, de aceea am lăsat cuvintele să zburde, în vacanţă. M-am jucat serios.
vremuri toride ne aşteaptă prieteni
strâng în palmă un ciob de sticlă albastră
şi provoc soarta să răsară din nou
Aici stă arcul de boltă al poeziei.
Sugerez ca să mai concentrezi mesajul. Ești cam blândă cu cuvintele... Știu, în general, ești o fire blândă!
da Coza
am escaladat cu greu ziduri de cuvinte
şi-mi sângerează tălpile goale
Cât de frumos ai spus aici! Și căutările nu s-au terminat, vei mai sângera... Mi-a plăcut.
strâng în palmă un ciob de sticlă albastră
şi provoc soarta să răsară din nou
Excelent!
Drag,
Ana, o stare de vară care determină eul liric să resimtă pierderea propriei identităţi precum şi a fericirii utopice.Tot refugiul în artă este singura evadare dintr-un peisaj torid.
,,strâng în palmă un ciob de sticlă albastră
şi provoc soarta să răsară din nou"
Admiraţie!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE