Mă-ntorc cu sfială să-mi judec trecutul
Văd ani de-ntrebări, văd ani de regrete
Fac pace cu mine și îmi acord salutul
Și-mi pun iar icoane pe sfântul perete
E-o vreme urâtă și-năuntru și-afară
Duminica există doar cronologic
Ploaia se-ntinde până pe seară
Iarna asta se desfășoară ilogic
Pun ceaiul pe masă și mă-ntorc la povești
Cu șalul pe umeri, e frig dintr-o data
Și iar mă-ntreb oare, unde mai ești
Dacă de noi îți mai amintești vreodată
Secundele toate se-adună grămadă
Să îmi refacă din plin imaginea ta
Și din clipă în clipă aștept să cadă
Din cer, o minune care să mă și ia
Să alergăm iarăși, de mână și liberi
În zările-albastre, pe-ntregul pământ
Să știu că trei vieți vom fi mereu tineri
Și nu ne așteptă nici un mormânt
Pendula se leagănă a bătaie de șapte
În geam doar ploaia mai sună discret
Puteri prind, sunt gata să trec iar la fapte
În suflet rămâne un singuratic secret
Adaugă un comentariu
Mulțumesc mult pentru comentarii și aprecieri , d-le Stanescu
’’E-o vreme urâtă și-năuntru și-afară
Duminica există doar cronologic
Ploaia se-ntinde până pe seară
Iarna asta se desfășoară ilogic’’
va veni-n curând lumina vom trăi înaltul zbor ghiocelul ne vesteşte că deasupra unui nor se-aude glasul de cocor…
e mohorâtă ziua şi ceasul din perete
secunda o grăbeşte să ne alunge starea
prin care cântărim şi bune şi regrete
el ne îndeamnă sincer să născocim visarea
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE