se moare câte puțin...

[Camelia Ardelean]

se moare câte puțin

cu fiecare fir de colb

cernut prin clepsidra uitării

 

pe marginea veșniciei

unghere de suflete neaerisite

miros de viață irosită

drumuri pavate cu aripi frânte

clipe desfrunzite în sens invers

vise pierdute la ruletă

 

mucegaiuri cu rădăcini pietrificate

înăbușă conștiința

pe muchia sorții

jumătăți de speranță fac echilibristică

pași cenușii haotici

zâmbete prea strâmte pe chipul prea gol

 

frica naște insomnii prematur

lașitatea suie cu ascensorul la ultimul etaj

până la eternitate e doar un vis

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, chiar trebuie câte puțin! Ideea e că nu se moare dintr-o dată, ci încetul cu încetul, mai întâi se chinuie, se luptă (cu morile de vânt) etc. :-)

Așa este, strofa a treia e mai explicită, nu pentru că nu s-ar fi înțeles mesajul, ci pentru că... mă gândeam că e destulă subtilitate în restul poeziei! :-) Vă mulțumesc mult de vizită și aprecieri! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Dragă Adelaide, spui că "genitivele abundă în primele două strofe, chiar și în a treia". Eu însă nu am găsit decât 3 genitive în toată poezia, unul în strofa întâi (uitării), unul în strofa a doua (veșniciei) și ultimul în strofa a treia (sorții). Genitivul răspunde la întrebarea "a, al, ai, ale cui?". Nu știu unde e abundența de care spuneai! :-) Îți mulțumesc mult pentru popas și comentariu! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Dragă Mihaela, mă bucură prezența ta și faptul că empatizezi cu versurile mele! Mulțumesc mult de vot! Cu drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Chiar trebuie câte puțin - mai jos ai fir.  

s3 prea îngroașă ideea. Subtilitate!

Fruuuuuumos!

da Coza

[Valeria Merca]

Camelia,
Genitivele abundă în primele două strofe, chiar şi în a treia; am înţeles că ai dorit să realizezi tabloul sumbru al realităţii, însă ai renunţat la utilizarea verbelor la modurile personale; de aceea ţi-au ieşit atâtea substantive în cazul genitiv. Mesajul poeziei este evident.
Reţin ultima strofă.
Cu sinceritate şi prietenie,

[Mihaela Popa]

”frica naște insomnii prematur

lașitatea suie cu ascensorul la ultimul etaj

până la eternitate e doar un vis”

bine spus!