Sămânţa, copacul

[Stanescu Valentin]

 

În lutul mut, sămânţa

ce mi-a scăpat din palmă

s-a înmuiat în roua

ce-mi şterse fruntea calmă.

 

În clipă prinde forma

visată-n nemurire,

trasată-n cod genetic

ofrandă spre iubire.

 

Iar palma mea noroi

se prinde în cel lut

şi trupul meu e unul

cu trupul de-nceput.

 

Lumina-n clipa amplă

se scurge-n clorofilă

şi scrie-n calea lumii

vieţii înc-o filă.

 

Şi trupul meu tresare.

E soarele-n amiază.

în roşu şi albastru,

sufletu-mi ’nalt vibrează.

 

Mi-e corpul numai muguri

şi-n ochi îmi trec petale.

Eu florile spre lume

le dăruiesc în cale.

 

Deasupra tuturora

EL unic, cel ştiutul,

sfârşitul trece-n altul.

etern e începutul.

[Vasilisia Lazăr]

Da. E bine.

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia, versul iniţial a fost sufletu-mi ’nalt vibrează, a apărut varianta Grig sufletu-mi vibrează cu o silabă mai puţin, sesizată de Dumneavoastră. Pentru a ajunge la 7 silabe revin la forma iniţială prin care se arăta amplitudinea vibraţiei şi aduc versul la forma sufletu-n salt vibrează... Mulţumesc pentru reconstrucţia poeziei.

 

[Vasilisia Lazăr]

Eu tocmai acum văd sincopă la versul „sufletu-mi vibrează”. Lipsește o silabă și asta se simte tare.

[Stanescu Valentin]

Dragi colegi de condei, Mihai Katin, Vasilisia Lazăr, Ada Nemescu, Amanda Spulber, Grig Salvan  vă mulţumesc pentru comentariile sincere şi analiza atentă a versurilor mele de seară. Aduc aici o nouă formă a poeziei completată după comentariile Dumneavoastră.

În lutul mut, sămânţa

ce mi-a scăpat din palmă

s-a înmuiat în roua

ce-mi şterse fruntea calmă.

 

În clipă prinde forma

visată-n nemurire,

trasată-n cod genetic

ofrandă spre iubire.

 

Iar palma mea noroi

se prinde în cel lut

şi trupul meu e unul

cu trupul de-nceput.

 

Lumina-n clipa amplă

se scurge-n clorofilă

şi scrie-n cartea lumii

a vieţii nouă filă.

 

Şi trupul meu tresare.

E soarele-n amiază.

în roşu şi albastru,

sufletu-mi vibrează.

 

Mi-e corpul numai muguri

şi-n ochi îmi trec petale.

Eu florile spre lume

le dăruiesc în cale.

 

Deasupra tuturora

EL unic, cel ştiutul,

sfârşitul trece-n altul.

Etern e începutul.

[Grig Salvan]

Nașterea și mereu renașterea vieții sub vegherea celui ce e „deasupra tuturora”. Frumos spus „etern e începutul”. Mirabilă expresia „Mi-e trupul numai muguri”, semnificând viață gata să țâșnească din toți porii. În versul „suflet-mi 'nalt vibrează” acel „nalt” poate să lipsească pentru a păstra metrica normală. La versul „vieții înc-o filă” mergea conjuncția „și” la început, două genitive succesive, „lumii vieții”, nu dau prea bine de obicei. Doar părerea mea.

[Stanescu Valentin]

Amanda, mulţumesc pentru vizita în pagina mea. Şi vizita pe care ai făcut-o mă obligă să mai aduc aici şi alte încercări de poezie. Privind silabele două sau trei ale cuvântului, sunt de acord cu varianta pe care mi-o dăruieşti. Sună mai bine.

[Amanda Spulber]

Frumos! Aici mă obligă să pun accentul altfel și să despart „vieții" în trei silabe, în loc de două. E o formă mai veche folosită într-adevăr pentru ritm și rimă.
Lumina-n clipa amplă
se scurge-n clorofilă
şi scrie-n calea lumii
vieţii înc-o filă.

Poate ar suna mai bine a vieții nouă filă? Doar o părere. În ansamblu mi-a plăcut poezia și povestea de la care a pornit.

[Stanescu Valentin]

aDa, am văzut  că ai fost prima care ai dat Îmi place fără un comentariu. Am trecut de multe ori peste această poezie în momentele în care analizam ce să mai postez. Se pare că de data aceasta am ales bine pentru că am primit trei comentarii de valoare de la Domnul Katim, Doamna Vasilisia şi de la tine de două ori.

[Ada Nemescu]

Am mai trecut, am mai citit, 

Sămânța-cuvântul a încolțit,

Mereu, în primăveri, vei dărui petale

Poetule, deja, ai prins contur de ... floare

aDa

[Ada Nemescu]

Am întârziat voit acest comentariu. Am citit și recitit versurile profunde, concentrate, scăpărător de inteligent așezate, dar mai întâi... gândite.

şi trupul meu e unul

cu trupul de-nceput.

Omul, când se naște, un boț de lut, cum zicea Creangă...

Deasupra tuturora

EL unic, cel ştiutul,

sfârşitul trece-n altul.

etern e începutul.

Este una dintre cele mai speciale poezii semnate Valentin Stănescu. Admir și aplaud! aDa